TOKIO HOTEL REVOLUSION
|
Lista Forumurilor Pe Tematici
|
TOKIO HOTEL REVOLUSION | Inregistrare | Login
POZE TOKIO HOTEL REVOLUSION
Nu sunteti logat.
|
Nou pe simpatie:
adelamad
 | Femeie
22 ani
Galati
cauta Barbat
28 - 45 ani |
|
LuvBill4ever
Mod Immer Zusammen
 Din: lacrimile unui inger pierdut
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 1328
|
|
Cu aripile frante...
De multe ori visam ca zbor. Nu aveam nevoie de aripi ci pur si simplu intindeam bratele si pluteam. Nu auzeam decat acel suierat delicat al inaltimilor si simteam fara frica, abisul sub mine. Atata liniste incat totul parea incremenit. Nici gravitatie nu mai era parca. Sau era... Zborul dura minute intregi si se termina inevitabil si extrem de lin, la tarmul marii, unde ascultam valurile ce se spargeau de mal si le admiram spuma. Luam nisipul in palma si asteptam apa sa mi-l fure. Nimic mai frumos, nimic mai perfect, nimic mai adevarat. Armonie desavarsita. Iubitul meu ma lua in bratele-i puternice si ma ridica deasupra capului rotindu-ne impreuna. Eu intindeam bratele ca un saritor de la mare inaltime si ma lasam in voia lui. Dintr-o data imi dadea drumul si din cadere, ma prindea in brate, sarutandu-ma. Lumea era cu totul la picioarele mele. La umilele mele picioare.
Am deschis ochii. Peisajul nu-mi era deloc cumoscut. Priveam cerul. Ce ciudat. Niciodata cand plutisem in vazduh, nu privisem spre cer. Si nici nu imi inchipuiam ca va urma o vreme cand voi ridica atat des ochii spre cer. Suprafata pe care ma aflam era tare si incomoda. Am incercat sa ridic capul spre a privi in jur. Era atat de greu incat am renuntat. Imi era nespus de sete. Gatul imi era uscat si pe buze simteam praf si gust de sange. Am ramas asa incercand sa-mi amintesc ce se intamplase. Usor, usor memoria a inceput sa-mi revina. Marea ne chemase la ea si hotarasem sa-i dam curs chemarii. Pe drum se pare ca am fost victimele nevinovate ale unui accident rutier, totul s-a intamplat din cauza unui sofer, din cauza neasigurarii lui la efectuarea manevrei de depasire. Mi se contura din ce in ce mai clar acest lucru. O clipa am avut senzatia ca ma aflu pe linia frontului sau ca joc acest rol intr-un film de razboi. Era mult mai trist decat atat, era crunta realitate. Auzeam voci si gemete si nu puteam nici macar sa le deosebesc pe ale mele de celelalte. Cineva mi-a spus sa incerc sa raman nemiscata. Am incercat sa-mi misc un picior. N-am reusit. Pur si simplu n-au vrut sa ma asculte. Am incercat sa nu ma gandesc la nimic si sa astept. Creierul meu realizase si, desi eu nu vroiam inca sa cred, din colturile ochilor imi curgeau lacrimi reci ce ma ardeau si se spargeau de asfalt. Le auzeam cum cad. Doar eu. Am murit incet, apoi din ce in ce mai mult, apoi de tot, pentru ca in cele din urma sa realizez ca traiesc.
_______________________________________
 ingerashii nu mor niciodata,.........
|
|
| pus acum 17 ani |
|
ʃYvOʃ
๋°Super Member°
 Din: Montreal
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 566
|
|
sa mor yo ce tare!!!!! mortal 
_______________________________________
nimeni nu moare virgin...viata ne-o trage la toti!!!
FUCK LOVE!!! BE HAPPY!!!
|We Made It|
|
|
| pus acum 17 ani |
|
|
|
asa e tzuper tare dak mai Ai mai pui????plz
|
|
| pus acum 17 ani |
|
