|
|
asta e compunerea mea de suflet,pt ca am luat locul I la antidrog cu ea  )
Viata pictata in negru
Deschide ochii!Deschide-i!Acum!Nu pot….de ce nu pot?Sau pot?Oare pot?Picioarele merg fara mine,e incontrolabil!Nu mai simt nimic….nu mai simt nici durere,nici ura,nici dor…de el,de persoana pe care am iuibit-o asa de tare…si am pierdut-o.Viata e de vina!Doar viata!Deschid ochii si…nu vad nimic!Totul se invarte asa de tare…ma simt…bine,chiar ma simt bine,de ar putea fi mereu asa,de as putea mereu sa uit de suferinta,de durere,de dor.Ma simt asa de bine.Corpul meu actioneaza singur,plang….dar de ce plang?Apoi incep sa rad…de ce?Mainile mele se intind…nu mai vad nimic,nu mai simt nimic,e intuneric e….
De ce m-am trezit?Ah,ma doare capul,tot corpul.
-Unde sunt?
O vad pe mama plangand,de ce plange?Sunt acasa .Oh,iar o sa-mi tina vesinca morala,despre droguri.De ce nu ma poate intelege nimeni?Drogurile sunt prietenele mele,singurele,de cand a murit el….am pierdut tot,tot… si ce mi-au ramas?Drogurile!
Am purtat o discutie aprinsa cu ea care din nou m-a facut sa plang,a pomenit de el..de fratele meu.Singurul lucru bun din viata asta pictata in negru.Mama, nici macar nu incerca sa ma inteleaga.Am nevoie de droguri si in incercarea ei de-a ma convinge ne-am certat din nou.De la moartea lui tot asa o tinem,si cu mama si cu tata.Acum….ma doare tot corpul….o durere…pe care suport pentru minutele in care…traiesc,chiar traiesc!
Deschid telefonul mobil si o sun pe Elena,prietena mea,colega mea de suferinta,dar ea,se drgoheaza din placere,nu ca mine,ea… e un pic altfel,dar oricum este prietena mea cea mai buna,deci…nu conteaza.Ea m-a introdus in lumea placerii,lumea drgourilor.Ea m-a facut sa retraiesc…. Asta ne-a apropiat pe noi enorm de mult.
-Ce faci?o intreb eu,cu vocea mea stinsa,adormita,lipsita de vlaga.Cateodata simt ca suferinta mi-a afectat pana si vocea,e atat de greu sa trec peste asta singura.Singurul meu ajutor sunt drogurile.
-Foarte bine.Tu? spune ea foarte vesela neobservand,cred,vocea mea.Sigur nu a observat!
Dupa o conversatie lunga am aflat ca tocmai venise transporul,in sfarsit!Intalnirea urma sa fie la ora 24 cu tot grupul.Ma simteam bine langa ei,erau singurii care ma intelegeau si ma sustineau in povestea cu drogurile.
Cand ne-am intalnit ei stateau pe scarile clubului.Mi-au spus ca vom merge intr-un loc mai deosebit.Am vazut-o si pe Elena putin….ciudata,nu mi-a rapuns la salut.Ciudat!Foarte ciudat era si comportamentul baietilor.
Am ajuns intr-un cartier in care nu am mai fost,era intuneric,nimeni pe drum,nici un felinar aprins.Locul parea asa mort…asta e cuvantul potrivit.M-am intors in spre ei si am vazut pastilele in mainlie lor,le-am luat fara sa mai gandesc,gandea corpul meu,am deschis repede cutia,Doamne!Ma speriam pe mine.Nu ma mai puteam controla.Furasem bani din portofelul tatei,toti banii din portofelul lui,dar nu-mi pasa,pentru minutele de placere faceam orice.ORICE!Cu mana tremuranda am luat o pastila,am inceput deja sa ma simt asa bine…sa plutesc,pluteam….am uitat de durere,de suferinta,de el…nu mai stiu nimic,am inceput sa rad,radeam fara incetare,radeam de faptul ca Elena si restul radeau,radeam si eu,dar ei…de ce radeau?Nu imi ajunge!Am mai luat o pastila.Nu mai vad deloc bine,totul se invarte in jurul meu…mai vreau una.Nu ma mai pot opri.Efectiv nu pot!Am vrut sa mai iau o pastila,dar…nu le mai vad in mana,ridic mana?Unde erau?Unde?Unde?Le vreau!Acum!Cineva sa mi le dea!!!De ce plang?Nu mai inteleg nimic,vreau doar pastilele.Da-mi-le! Am incercat sa-i spun Elenei ”da-mi-le” dar nu am putut,nu mai puteam,de ce?Asta e asa amuzant.Ma simt bine….rad.Apoi observ ca ei tin ceva.
Incerc sa vad ce au in mana,dar e prea necalr…neclar…negru!Dar ma simt bine,asta conteaza!Mai vreau!”Vreau”,am spus-o?Nici nu mai realizam.Nu-mi pasa!
-Da?Atunci trebuie sa faci ceva pentru noi,ia lama asta si taie-ti venele,apoi pune praful asta alb peste taietura.
Mi-am intins mana!E asa amuzant si totusi nu inteleg nimic,ma invart in cerc…si…iau lama.
Nu interceptam nimic,nu mai simteam nimic,zburam…chiar zburam,si totusi…se apropie de mine…simt ceva rece pe mana!Nu-mi pasa de nimic…niciodata nu ma simtisem mai bine,cu o mana ma chinuiam sa iau pastilele,si in cealalta simteam ceva rece care ma durea…putin.Am tras mana pentru ca ustura…
Aud doar voci in jurul meu….e asa amuzant….dar imi apare imagnea lui in minte,nu ma mai tin piciorele,totul se invarte,il vad doar pe el ”iesi din minte mea,ieesi!’ tip tare,dar de ce ei rad?Vreau ceva mai puternic,care sa ma faca sa-l uit definitiv,vreaaau!Iar am spus ceva....nu mai realizez ce.
-Ah,da?Bine…
Imi dispar pastilele din mana?Da!Chiar nu mai sunt!Si imi apare ceva…seamana cu…o injectie.Stiam ce trebuie sa fac,trebuie sa-l uit.Pentru cateva mintute,nu mai exista,nu mai!Mi-o duc la mana,au ma doare…ma doare!
Dar…nu!Se face frig,asa de frig….ma sprijin de perete…si E EL! IL VAD! EXACT ACOLO! IN FATA
MEA! Imi spune ca ma iubeste si ca mereu va fi langa mine.E chiar acolo!Dar minte,MINTE!Imi vorbeste,il ascult…dar nu inteleg ce-mi spune,ma doare orice parte a corpului .Aaau!Mana,AM SANGE PE MANA!Ei rad….
Mai vad pe cineva langa el…aud voci?Rasete?NU MAI VREAU!E frig,prea frig,si el…se apropie,mai tare,imi da mana,e peste tot,peste tot,nu mai vad nimic,doar pe el ”nciodata nu o sa te las singura” minte,minte!Nu-l mai vad.Nu mai vad pe nimeni,ma doare!Mana!Nu mai simt nimic,vreau….se intuneca…e asa….rau!E intuneric,nu mai aud,nu vad….
Incerc sa deschid ochii…si ce vad?Sunt intr-un spatiu?Mama plange mai rau ca niciodata,tatei ii cureagu lacrimi seci pe obraz si o tine pe mama in brate…ce s-a intamplat?Am inghitit in sec.Ceva se leaga in mintea mea,doar cateva imagini : mana,venele,drogurile…EI !Ma uit la mama cu o privire nesigura,insa ce-l care-mi raspunde este tata:
-Raluca,prominte-ne ca impreuna o sa facem tot posbilul ca sa scapi de asta.O sa mergem la niste persoane care sa te ajute,imi spunea el cu rabdare de paraca ar fi vorbit cu un copil de gradinita.
Am avut ochii inchisi,acum ii deschid si privesc viata in toate culorile ei,nu doar negru,acum realizez ca pentru mine au fost doua persoane care inainte de toate imi vroiau binele: mama si tata,ei s-au ascuns in spatelele meu protejundu-ma mereu.Nu am apreciat asta,m-am lasat orbita de droguri,de miniciuni,de ideea ca o sa-mi pot uita fratele ascuzandu-ma in spatele drogurilor.Acum vad,si primul lucru care-l vad este ca lucurile nu stau chiar asa.Sunt ca un om orb ce acum cateva minute si-a recapatat vederea;si totusi ar fi trebuit oare sa fiu la un pas de moarte pentru asta?
Stiam ca va fi bine…ceva imi spunea asta,ei vor fi langa mine,in nici un moment nu o sa ma indoiesc de mama si tata.Voi face tot posibilul sa lupt impotriva drogurilor si a… „prietenilor” mei.In niciun moment nu o sa ma mai inchid in mine.Insa doar soarta va decide daca ma voi reintegra in societate,daca ma voi vindeca cu adevarat,daca voi putea trece peste asta,dar un lucru e sigur: nu sunt sinugra.Mama,tata va multumesc !
|
|
