|
|
Episodul 17
Amezie
Serena opri in parcare cu mici probleme care au dus la o mica bocana: a zagariat cu usa masina cea noua a directorului.
„Rahat!” spuse Tom cu Blair dormind inca in bratele lui.
„Eh! Cand o sa vada ca nu o mai are pe Bli` pe cap n-o sa-i mai pese”
Serena iesi si trandtind usa a zgariat si masina de langa, dupa numerele de inmatriculare parea a profei de germana.
„Oups!”
„Serena!” se auzi dinspre masina
„Scuze si tipa mai in soapta daca nu vrei s-o trezesti!”
„Ce sa fac?” rase Tom de aberatia ei.
„Uita!”
Tom a iesit si el, cu mai mult grija ca Serena si-o lua pe Blair atent pentru a nu o trezi. El se apropie de Serena
„Micuta mea…” sopti el sarutandu-i fruntea lui Bliar.
„Saracuta… prin ce-a trecut, nici nu a putut vorbi.”
„Poate daca maine se va simti mai bine le va putea explica politisilor ce s-a intamplat.”
„Asa e! Hai in camera ca mor de somn.”
Coridoarele slab luminate ale liceului pareau complet goale, asa ca nu le-a fost greu s-o duca pe Blair pana in camera.
Serena se cauta prin buzunarele(care apropo, cu o mica excepti erau inexistente) pentru chei, dar a gasit doar o hartiuta.
„Ai pastrat-o?” intreba uimit Tom care facea mari efortuiri pentru a o tine pe Blair in asa fel incat sa nu se trezeasca.
„Da…”
„Buna proba”
Inainte ca Serena sa incerce sa deschida usa, aceasta se deschise singura.
„Unde ati…” intreba Sarah nervoasa pana cand din spatele Serenei il vazu pe Tom cu Blair in brate.
„Doamne!” tipa aceasta care a fugit inspre fata si a imbratisat-o cum a putut.
„Incet c-o trezesti” ii spuse Serena linistind-o pe Sarah care a avut exact aceeasi reactie ca ei cand au vazut-o prima data.
„Blair…! Cum ati gasit-o?” intreba aceasta in soapta.
„E o poveste lunga, hai in camera” ii spuse Tom ingrijorat ca Blair s-ar putea trezi, insa aceasta dormea bustean.
Sarah le deschise usa in laturi si Tom intra cu Blair, apoi intra si Serena inchizand usa. El o aseza pe fata in pat, acoperind-o cu patura si dandu-i jos cizmele.
„Las-o asa” i-a zis Serena „oricum doarme, vedem maine ce-i de facut.”
„Doamne!” repeta Sarah inca in stare de soc „cum naiba?!”
„Ar trebui sa ma duc in camera mea”
„Chiar iti e somn?” intreba Serena retorica.
„Nu” ranji Tom.
„Atunci ramani cu noi, n-am mai dormit de ceva vreme, m-am obisnuit sa pierd noptile, deci nu-i bai”
Cei trei au urcat la etaj pentru a nu o deranja pe Blair.
Noaptea a trecut repede pentru ei, Sarah stia deja poveste cu lux de amanunte. Nu era altceva de facut decat sa se lase pe mana politistilor. In jurul orei 4 dimineata toti s-au dus la culcare, inclusiv Tom in camera lui.
*
„Neata!”
„Care neata? Nu am dormit nici doua ore” mormai Serena
„Haide!” trase Sarah de ea.
Serena buimacita se trezeste in fund si se uita inspre patul lui Blair pentru a se asigura ca e acolo. Dar nu era!
„Sarah, unde-i Blair?” intreba aceasta speriata.
„La baie.”
„Ah!” se realxa ea.
„Buna dimineata!” se auzi dinspre usa.
„Neata, Tom!”
Baiatul se aseza langa Serena.
„Deci?” incepu el
„Deci sa vina Bli` de la baie si sa ne punem pe dat telefoane.” ii raspunse Sarah.
Blair veni cu pasi mici dinspre baie si se aseza langa Tom.
„Buna iubire!” ii spuse el sarutand-o pe frunte.
„Buna dimineata!” saluta ea.
„Blair…” o striga cald Serena prinzand-o de mana.
„Vrei sa ne spui ce s-a intamplat?”
Blair afirma tacuta.
„Ascultam.”
„Stiu ca eram pe… o strada, scurtatura spre casa mea si… ma simteam urmarita… apoi ceva a sarit pe mine. Cred ca m-am lovit la cap, nu-mi amintesc mare lucru din zilele astea… tot ce stiu e ca m-am trezit cu niste oameni vorbind si razand… am imagini neclare, imi amintesc ca imi era frig… si ca eram speriata, apoi voi care… in masina”
Serena il privi pe Tom speriata.
„Dar, acum te simti bine, nu?”
„Da, acum sunt bine”
Tom o imbratisa puternic. Momentul a fost perturbat de usa care se tranti puetrnic de perete.
„Blair!”
Bill o vazu si-o imbratisa puternic. Era fericit ca era bine, totusi e fiinta umana, si desi nu a lasat sa se vada in perioada asta a fost foarte ingrijoarat.
„B-bill!” exclama aceasta nedumerita.
„Te simti bine?”
„Da, acum da!”
Teo veni si el din spate, pupand-o pe ambii obraji.
„Ne bucuram ca s-a terminat cu bine” spuse Teo.
„Aha, ok, acum, fetito, ai speriat-o pe Bli` cu fata ta, poti placa!” se rasti Serena la Bill.
„Sere`!” spuse Tom abtinandu-se sa nu rada.
Bill nu riposta, dar le arunca o privire urata la amandoi, apoi ii zambi lui Blair.
„Ma bucur mult ca esti bine. Haide Teo, incepe sa miroasa a creier ars pe aici de la atata chin ca sa fabrice replici.”
„Ce-a zis, ma, uratu` asta?”
„Gata Sere!” spuse Blair, razand pentru prima oara de cand ajunsese.
Sarah era singura stanjenita de acolo, dar oare de prezenta lui Bill?
*
„Fetita mea!”
„Mami, tati!” tipa Blair imbratisnadu-i pe amandoi dintr-o data.
„Domnisoara Hodges!” se baga Graind „ma bucur mult ca esti bine.”
Blair se desprinse din bratele parintilor ei, si-i zambi lui Graind in timp ce Anette se duse langa Serena imbratinsand-o
„Esti un inger! Iti multumesc din suflet!”
Serena ii zambi calma.
Apoi femeia il imbratisa si pe Tom la fel de cald. Si le zambi la restul. Domnul Hodeges le multumi si el.
„Domnisoara Hodges, va rog, poftiti cu mine in cabinet” spuse asistenta scolii care o lua pe Blair din incapere.
„Kaulitz, Lance, avem nevoie de marturiile voastre, veniti, pe rand, cu noi va rog” spuse detectivul luandu-l prima data pe Tom din incapere.
*
Dupa un timp, in care toti au fost interdievati, lucrurile s-au mai linistit.
„Dupa ce-am inteles si dupa proba data de domnisoara Leance, rapitorii au avut in plan o recompensa.” spuse detectiva cu ceva in mana.
„Asta e prima pista pe care o avem, si e bine de stiut ca nu au fost alte intentii si mai ales e bine ca domnisoare Hodges e teafara”
„Vestea proasta e ca nu avem destule probe ca sa gasim vinovatii, speram ca domnisoara sa ne poata ajuta mai mult.”
Asa era, cu marturiile lui Teo, Bill si Sarah se puteau sterge la fund, cat despre Serena si Tom, ei nu vazusere inculpatii, decat locul.
„Ce trebuie sa recunoastem e ca Lance si Kaulitz sunt niste adevarati eroi”
Cei doi au zambit rusinati.
„As vrea sa va rog ceva.” interveni Tom
„Ascult!” spuse detectiva.
„Discretie! Eu si Bill facem parte dintr-o formatie destul de…”
„Stiu, stiu, Tokio Hotel”
„Da” il completa Bill „si v-am ruga sa nu faceti povestea asta pubilca spre binele nostru.”
„Cu o comditie” spuse barbatul „sa-mi dati un autograf pentru fiica mea, va adora”
„Sigur!” raspunsera amandoi.
„Ma scuzati” ii intrerupsera doctorita cu Blair in spate.
„Ascultam, doamna doctor.”
„Din cate se pare, rapitorii au fost inteligenti, deoarece in urma unor teste, am descoperit in corpul tinerei o substanta care asimileaza orice inregistrare incearca sa faca creierul, adica nu se mai primesc semnale de la ochi, maini, nas, urechi… si lasa impresia unei lovituri la cap, care defapt nu a existat.”
„In concluzie?” intreba Graind.
„In concluzie, fata nu-si mai aminteste nimic, a fost acolo doar fizic, psihic mai putin, are doar cateva imagini neclare, si senzatia de frica pornita, evident, de la subconstient”
„Asta i-a afectat intr-un fel creierul?” intreba Sarah, care avand o familie de medici a inteles imediat despre ce e vorba.
„Din fericire substanta, sau mai bine spus, drogul, a fost atministrat regulat si nu in cantitati mari, astfel totul pare in oridine.”
„Deci… fata este bine, dar n-o sa ne fie de folos pentru a-i gasi pe rapitori” concluziona detectivul.
„Intocmai”
Serena, Sarah si Tom o imbratisara puternic.
Modificat de Aida (acum 16 ani)
|
|
suunt racita si iau antibiotic..si am luat o gura..ok.. o gura cam mare de lichior de cafea :-" .. 
ai pos un next asa mic
