|
|
Episodul 24
O noapte… furtunoasa?!
Odata cu noaptea, se lasa un frig groaznic peste Munchen. Luminile se stingeau, incet, incet, orasul amoretea… liniste pe strazi, calm, doar un vanticel scurt mai clintea atmosfera care parea fixata.
Dintr-o data o lumina puternica acoperi tot orasul facandand intunericul de dinainte sa fie acaparat. Apoi un sunet asurzitor rasuna puternic sparngand total linistea de dinainte.
Ea tresari! Nu putea fi adevarat! Nu putea sa se puna o furtuna acum! Inchise ochii straduindu-se sa ignore toate cele intamplate, cosmarul vietii ei. Parca isi prouncea ei insis sa adoarma… dar nu putea! Un tunet rasuna puternic facand geamurile se vibreze usor. Trasri! Nu putea dormi, nu se putea controla… siroaie de lacrimi curgeau pe obazul ei fin si rece.
Desi dormea adanc s-a trezit dintr-o data din cauza unui zgomot puternic.
„La naiba!” excalama el nervos constatand ca afara tuna, fulgera si ploua cu galeata. O fruntuna in adevaratul sens al cuvantului. Se intinse in pat introcandu-se cu spatele la geam. Un sunte groaznic il facu sa tresara, insa nu-l sperie atat de rau pe cat in sperie ce urma. Un tipat puternic din camera de alaturi. S-a ridicat repede alergand spre camera de langa el.
„Serena!” exclama intrand ca un vartej in camera fetei.
O gasi pe aceasta stand cu genuchii stransi la piept planang usor.
„Bill!” tresari ea „te rog… stai cu mine” spuse ea ridicandu-se si apuncadu-l pe baiatul de-a dreptul socat de o mana „te rog…”
„Serena…ce-i cu tine?” intreba Bill asezand-o pe pat, iar el s-a pus langa ea. Serena plangea, iar Bill o privea speriat, de ce era Serena in starea aia de la niste tunete si fulegre?
„Serena, ma sperii! Ce s-a intamplat?”
Fata tragea aer in piept pentru a se mai linisti „Bill, eu… e poveste lunga, dar te rog stai cu mine!” ii spuse fata apropindu-se de el. Nimeni nu putea s-o linisteasca atunci cand era furtuna… era groaznic. Si totusi… langa Bill se simtea in siguranta, nu-si explica de ce, dar ii ofera protectie doar cu simpla prezenta. Simtea nevoia ca el sa stea cu ea, s-o linisteasca.
„Serena…” sopti baiatul si-o imbratisa puternic, iar ea ofta.
„Bill… eu…”
„Ascult” ii sopti el tiandan-o inca in brate.
Fata se decise, intr-un final sa-i spuna ce-o macina:
„Eu… acum… cati ani… aveam 14 ani, si aia neimpliniti… aveam o partenera de nebunii, o fiinta deosebita, o fata pe umarul careia puteam plange. Mariah. Era prietena mea cea mai buna.”
Bill o asculta fara s-o intrerupa.
„Fugeam cu ea de acasa, faceam tot felul de prostii, ne legam de alti oameni, mergeam in cluburi… Intr-o noapte am fugit de acasa ca sa mergem intr-un night club…”
Muzica rasuna din boxele mari aranjate pe marginile scenei din club. Era deja tarziu, oamenii incepeau sa plece.
„Sere, mergem?”
„Acum. Cine mai vine cu noi?”
Nimeni nu s-a oferit si nimeni nu avea drum pe acolo…
„Sere, mergem singure?”
„Eh… asta e, acum, daca altii nu au bunu’ simt sa vina cu noi ii priveste, hai Mary.”
„Dar… e tarziu ca sa mergem singure.”
Serena nu mai asculta si o trase pana ce au iesit din club. Strazile orasului erau intunecate si goale. Serena si Mariah mergeau tinadu-se de mana si respirand scadat. Nu stiau ce o sa se intample, dar aveam o presimtire rea…
„Iti jur ca nici nu-mi mai amintesc exact cum am ajuns acolo…”
„Hei, fetitele!” se auzi o voce de barbat din spatele lor.
Fetele au incercat sa nu bage-n seama si sa mearga mai repde.
„Hei voi nu auziti?!”
Fetele au inceput efectiv sa alerge, insa… dintr-o data alti doi barbati le taira calea.
„Eram… asa speriate! Presimteam ca ceva rau se va intampla. Atunci… unul dintre… unul dintre nenorocitii aia au strans-o pe Mary de burta tragand-o spre el.
„Lasa-ma! Da-mi drumul! Ajutor!” tipa fata disperata.
Serena era socata, nu-i venea sa creada, tremura mai ceva ca gelatina. Dar… avu puterea sa fuga, sa fuga sa ceara ajutor. A lasat-o acolo.
„Nici… nici acum nu stiu daca am fugit din lasitate sau pentru a cauta pe cineva. Dar… nu…”
Un fulger lumina puternic tot orasul, urmat de un rasunator tunet. In momentul in care Serena fugea s-au putut auzi si simti primii stopi de ploaie, o ploaie rece de toamna. Urmara alti stropi, si altii… si altii…in paralel cu infioatoarele tunete si fulgere.
„Lasa-ma! Nu, te rog! Nu!” era tot ce se mai putea auzi, Serena privi spre locul faptei…
„Nuuuuuu! Aaaaaaa!”
„Nu am facut nimic s-o slavez, s-o ajut, am fugit ca o proasta de acolo. Nu-mi mai amintesc nimic. Tot ce stiu e ca am lesinat si am fost dusa la spital. Nenorocitii aia au fost pedepsiti… dar… viata lui Mary nimeni nu mi-o mai da. Constiinta nimeni nu mi-o mai impaca.” spuse Serena printre lacrimi si sughitutri.
Bill era socat. Nici macar nu stia cum sa reactioneze. A simtit o durere puternica in strafundul inimii. Serena… fata asta chiar a trecut prin asa ceva. Nu-i venea sa creada cat l-a afectat durerea fetei, simtea nevoia s-o linisteasca, s-o portejeze, s-o consoloeze, s-o faca sa nu sufere, sa nu planga. Ce fata sensibila si firava i se deschidea! Si totusi… era asa de ciudat ce simtea!
Nu a mai stat pe ganduri s-a apropiat de ea si o saruta. Pur si simplu o saruta. De data asta niciunul dintre ei doi nu se puteau opune. Bill o trase aproape de el, o simtea toata, ii simtea sanii langa el, ii simtea talia finuta, ii simtea buzele calde, moi. Un fulger lumina camera, apoi a fost urmat de un tunet infiorator, insa… ei doi aveau alta ocupatie ca sa tina seama de asta. Serena simtea o protectie, o senzatie placuta; se lasa dusa de el.
Bill ii lasa buzele pentru ca deja se sufocau, in intunericul incarperii ii tinti ochii, si ii deslusi trasaturile fetei. Inima ii batea mai ceva sa-i iasa din piept, o sarutase, iar acum ea zambea. Ce prostie! Nu s-a mai simtit niodata asa.
„Bill…” sopti fata.
„Schh!” Bill o intinse in pat, fara sa-i acorde drept la replica, o saruta, din nou. A inceput sa creada ca buzele ei erau ca un drog de care el devenea dependent. Era ireal. El nu putea simti asta, niciodata nu a mai simtit… lasa buzele Serenei pentru a o privi din nou in ochi. Ii era asa bine deasupra ei, simtind-o sub el, sub aripa lui protectoare, simtea cum tremura… nu-i venea sa creada ca el traieste asta, dar nu vroia s-o piarda, de mult isi dorea ca asta sa se intample, de mult o dorea… dar nu ar fi crezut ca atunci cand va veni momentul va fi sa de… altfel, deosebit.
Serena pe de alta parte, pentru prima oara de la trauma traita nu mai baga in seama tunetele, fulgerele ce patrundeau fara poticneala in incapere. Defapt chiar profita de luminia oferita pentru a-i analiza privirea lui Bill. Era… tandra, oferea incedere si… nu! Iubire, nu. Si totusi… urma sa se daruiasca cuiva cu care nu avea niciun viitor, urma sa-i lase corpul lui, sa-i ofere satisfactia asta?
„Serena…” sopti Bill sarutand-o pe gat in jos, descoperindu-i curbele gatului, lingand-o usor, tandru… simtea ca ea era putin uimita de tot ce se intampla, dar dupa fiorii evidenti se putea citi ca-i place, daca nu ar fi cunoscut-o, Bill ar fi jurat ca e vrigina.
Serena tremura sub atingerile usoare a lui, se simtea bine cu el deasupra, simtea ca o bariera de protecie ce-i oferea corpul lui, intre ei doi si ceea ce-i inconjoara.
Bill urmarea curbele si formele ei cu mainile, buzele si limba, o atingea, o saruta pana in decolteul lasat de maioul negru. A incercat sa i-l dea jos, insa a simtit o mana rece care l-a impiedicat.
„Bill… nu.” spuse Serena pe un ton foarte, foarte nehotarat.
„S-a intamplat ceva?” intreba Bill privind-o in ochi.
„Eu… nu pot, adica noi doi…” se eschiva ea.
„Esti sigura?”
Fata aproba din cap. Desi dezamagit, Bill se ridica usor de pe ea, asezandu-se in fund. In acel moment Serena a simtit cum aura protectoare ce-i invaluia s-a spublerat, iar o tema o curpinse facand-o sa tremure. Nu stia de ce.
„Nu!” tresari Serena ridicandu-se la nivelul lui „stai aici, stai cu mine” spuand asta il stranse de talie, cuibarindu-si capul in pieptul lui. Bill ii magaia parul usor incercand s-o linisteasca.
„Saruta-ma, te rog!” ii spuse Serena indeptandu-si privirea spre ochii lui. Bill o privi nesigur, dar fata inchise deja ochii astepandu-l. El o apuca de cap, de dupa urechi si-o saruta tandru, incet, savurand fiecare atingere, fiecare miscare a buzelor lor. Iubirea plutea in aer, Bill nu vroia sa mai insiste, desi doar la gandul c-o are acolo, langa el, il facea sa reactioneze. Era… atractie, chimie intre ei doi. Si totusi a recunoscut macar asta. Sarutandu-se, Serena ii ridica o mana si-o apuca intr-a ei, in timp ce cealalta mama a ei lua mana libera a lui Bill si i-o baga sub tricoul ei. Bill a inteles mesajul.
„La naiba cu asta!” isi spuse Serena. Trebuia sa traiasca clipa, maine dimineata putea sa se dea de ceasul mortii, dar acm simtea nevoie de… el, de Bill. Inca sa sarutau, iar Bill se juca cu mana sub tricoul ei, urca si cobora incet pe abdomenul ei, apoi mana lui porni ghidata de pielea fina, catifelata a Serenei spre spatele ei. Ea a simtit un fior puternic in tot corpul, tresarind chiar, mana lui calda atigand-o, simtea cum ia foc. Fata se urca peste picioarele lui, iar Bill o curpinse cu ambele maini de solduri, si o magaia pe spate. Cand a simtit mometul potrivit i-a dat jos maoiul lasand-o intr-un sutien negru, destul de sexy. Era divina, intunericul il impiedica s-o admire in toata splendoarea ei. Simtea cum o conduce, cum o poseda, cum ii ofera ceea de ce are nevoie si mai simtea, totusi, ca Serena era nesigura. Bill o saruta usor pe gat, in timp ce mainile lui incercau sa-i dechisa sutienul, fata duse manile peste manile lui. Nu stia sigur ca vrea sa-l lase sa faca asta… dar, loc de intoarcere nu mai era. Isi retarse mainile lasandu-l sa faca ce vrea cu ea. Bill ii desfacu sutienul arucandu-l in camera, apoi o intinse usor pe pat, iar el se pozitiona peste ea. O privea, sub lumina unui fulger puternic, avea sani perfecti, destul de mari, rounjori, tari. Era superba, nu a mai avut o fata cu un corp asa perfect niciodata, sau asa credea el. Vazu cum s-a inrosit in obraji. Porbabil era un pic prea insistent cu privirile. I-a zambit increzator, razand discret de ea.
„Nu rade!” spuse Serena lovindu-l usor peste mana. Se simtea stanjenita de privrea lui asupra trupului aproape gol, dar in aceelasi timp nu-l mai vazuse niciodata pe Bill asa de tandru, de rabdator, de… nu avea cuvinte sa descrie ceea ce simtea.
„Sere, e… te simt putin neincrezatoare, s-a intamplat ceva?” intreba Bill in soapta sarutandu-i usor buzele.
„Eu… Bill… eu, adica tu… tu esti.. adica eu, nu… nu am mai fost cu nimeni”
Bill ramase per-plex. Nu-i venea sa creada! Si totusi acceptase sa fie el primul? I-a zambit vesel sarutand-o patimas. Serena nu prea a inteles reactia lui, dar savura din plin toate trairile care i le oferea el.
Bill s-a ridicat usor de pe ea dandu-si jos tricoul si desfacndu-si blugii. Apoi o managie pe sani, atunci Serena scoase primul geamat.
Sunt o maaare scorpie, nu-i aşa?  Lăsaţi că având ăn vedere că mâine nu am şcoală, poate vă pun mâine continuarea.
Modificat de Aida (acum 16 ani)
|
|
))
plss 
.Revenind... m-a cam enervat telefonul acela pt. ca daca nu se mai sarutatu si ei. Cat pt. nextul prezent am ramas 
Ah ce te bat! Stai liniştită că ştii tu...
dak mai zici asta vreodata te bat