|
|
Episodul 29
Ofera timp timpului
Dupa o luna multe lucruri s-au schimbat in San Roque. Ultimele examene semestriale au fost date, in asa fel incat elevilor le mirosea deja a o binemeritata vacanta. Pana si vremea a suferit modificari. Se putea deja observa prima fulguiala finuta din an, fara nicio consecinta, insa totusi placuta pentru un privitor nostalgic. Deasemenea leneveala era la ordinea zilei pentru elevi, un chiul la prima ora era cu totul binevenit, fara a fi prea criticat.
Luand toate acestea la socoteala, se putea simti atomsfera de sarbtaoare plutind ca o mireasma pe coridoarele liceului (la propriu din cauza brioselor, mostre gratuite de la diferite firme), simtita pana si de rigizii profesori care incetau sa mai dea teme, lucrari de control sau sa mai asculte.
Pe de alta parte, lucruile in gasca vesela mergeau bine si foarte prost. Desi realtiile de prietenie cresteau vizibil intre cei sase, cele amoroase scartaiau sau.... in unul dintre cazuri, nici nu existau. Singurii care erau cu zambetul pe buze in perioada mai dificila erau Sarah si Teo. Defapt.... Bill si Serena n-au avut niciodata o perioada buna, sau ceva deosebit, vreun moment special inca decand „s-au cuplat”. Parca nici nu ar fi impreuna, sunt doar o pereche frumoasa si fericita in vazul lumii, insa atunci cand ramaneau singuri... parca erau doi necunoscuti. De cand sunt impreuna aiba daca s-au sarutat de doua ori sau si-au vorbit unul altuia cu „iubire” si asta cand erau inconjurati de colegi sau prieteni. Erau exact opusul unui cuplu normal; de dragoste, tandrete, saruturi nici nu se punea problema, desi amandoi ardeau in interior, inca mai functiona jocul „cine renunta primul la orgoliu”. Parca era mai bine inainte, cand nu erau impreuna. Desi, bineinteles ca pe altii ii puteau duce cu zaharelul, insa pe Sarah, Teo, Balir si mai ales Tom era imposibil. Desi toti evitau subiectul Bill- Serena chiar si cand nu erau defata, toti stiau perfect cum sta treaba, insa, chiar daca stiau ca se plac, nu interveneau, lasau lucruile sa se decurga de la sine.
Totusi, excluzand aceste detalii care formau cuplu Bill- Serena, ceva era ciudat: Bill niciodata nu a avut relatii mai lungi de o luna, iar Serena parea exceptie. Desi totul era o perfactorie nu puteau sa puna punct, se amageau cu simple iluzii(mai ales Serena) si traiau cu teama ca celalt sa nu se sature si termine cu harababura creeata intre ei doi, si implicit intre cei sase, pentru ca aceasta „relatie”, desi nu vroiau sa recunoasca ii distantia un pic.
O parte interesanta la Bill si Serena era ca atunci cand ramaneau singuri incercau sa se faca gelosi unul pe altul cu diferite fete, respectiv baieti, sub pretextul ca intre ei era doar un free. Desi ei doi-si spuneau „doar un free” in fata altora incercau sa para perchea ideala, incercau sa-i duca de nas pana si pe prietenii lor. De ce, nici eu nu stiau. De multe ori ardeau de furie cand vedeau cum celalt filtreaza cu altcineva, insa inghiteau in tacere, iar jocul nu inceta.
Serena traia cu regretul ca i s-a daruit lui Bill si ca l-a supraestimat, ca s-a iluzionat, a fost prea naiva si a vazut in el ceva ce nu era, in timp ce Bill isi facea o obsesie din a o tachina, il satifacea ideea ca ea sufera pentru el, insa, Serena, fata desteapta, nu arata cat de mult o ranesc gesturile lui, asa ca si el ardea. Defapt, el isi ascundea teama fata de forta setimentelor pe care le are pentru Serena, sub orgoliul lui nemarginit. Teama, pe care stia ca va trebui s-o infrunte....
Intre Balir si Tom lucrurile nu mai mergeau asa de bine pe cum au fost. Parca nu mai erau Blair si Tom, cuplu care au fost odata. S-au distantiat enorm, din cauza cui, nu se stia, insa toti au remarcat si deveneau ingrijorati. In afara de ei care se ascundeau sub pretexte, insa nu erau mai niciodata impreuna, si atunci cand erau stateau la distanta sau chiar isi adresau vorbe urate. Nu au mai avut parte de un gest tandru, de un sarut, de o mangaiere de ceva timp. Sarah a sfatuit-o pe Blair sa vorbeasca odata cu Tom si sa lamureasca lucruile, insa nu a apucat.
Tom le-a marturisit baietilor ca avea impresia ca adeseori Blair devenea sufocanta si agasanta, in timp ce Blair era convinsa ca Tom nu o mai iubeste si ca a fost ceva... trecator pentru el.
Singurii care pareau neatinsi de acel moment prost erau Sarah si Teo. Ei erau fericiti impreuna, insa afectati de pasele proaste prin care treceau prietenii lor.
„Gata! Era si cazul! Vacanta!” spuse Teo adresandu-se celor 5 prieteni de langa el.
„Vroiam sa va propun ceva...” il urma Sarah.
Lucruile decurgeau ciudat de la o vreme. Bliar, acum, de exemplu, statea cat mai departe de Tom cu care totusi nu se certase, dar pur si simplu... parca nu ar mai fi impreuna, iar Serena statea langa Bill, insa parca era la poza, abia daca isi atingeau mana accidental timp de o secunda cel mult.
Sarah era vesela, insa o enerva si stanjenea atmosfera care se creease intre ei. Spera ca ceea ce avea in mana sa fie solutia. A discutat cu Teo si amandurora li s-a parut o idee birlianta.
„Ce ati zice sa mergem la munte de Revelion? Ca oricum in 3 zile e Craciunul, apoi peste 3-4 zile putem pleca sa fim cu 2 zile inainte si mai putem sta 5 zile dupa. Cam o saptamana. Putem merge in Innsbruck, in Austria, este superb acolo in perioada asta! Uitati!” prezenta Sarah oferta intinzand un pliant.
Bill o curpinse pe Serena de dupa gat, mai mult din… orgoliu, sa arate ca e a lui. Fata tresari, probabil a fost cel mai tandru gest de dupa ce au facut dragoste pana acum.
„Mie mi se pare chiar tare.” spuse Bill vesel.
„Si mie, am putea merge.” il aproba Serena
Sarah si Teo zambeau satisfacuti.
„Tom?”
„Da... de ce nu?” spus fara vlaga.
„Bli`?”
Fata tresari: „Buna dimineata!” rase Sarah „uite!” si-i intinse pliantul.
„Mi se pare ok. Cam cat stam?”
„Pai plecam pe 27, si ne intoarcem pe 5?”
Sarah fu aprobata, acum trebuia doar sa faca rezervarile.
„Veniti la noi in camera dupa ore. Rezervam si stabilim tot.”
Profersorul a intrat in clasa, insa ora a fost mai mult vorba decat scoala, dupa ce a iesit profesorul toti elevii au plecat intr-o veselie sa-si faca bagajele. ERA VACANTA! Abia asteptau sa plece. Sarah i-a luat in camera fetelor.
„Bine, pai... ati vorbit cu parintii?”
„Da.”
„Ok, deci e ok. Sper sa mearga totul bine.”
„So... rezervam bilete de avion tur-retur pentru 27 respectiv 5, si la hotel de pe 27 pana pe 5, nu?”
„Genial” spuse Bill entuziasmat. Desi era in camera ei Blair era distanta.
„Eu zic ca stam cam mult...” incerca sa intre si ea in discutie.
Tom isi dadu ochii peste cap „nimeni nu te-a intrebat.” Toti erau socati. Tom spusese asta? Blair vroia sa planga, sa fuga din camera, insa nu avea unde, asa ca pur si simplu tacu in continuare. Cu ce a gresit?
„Scuze...” bombani Tom.
Bill il privea nesigur. Deobicei asa se purta cu o fata cand vroia sa-i dea papucii. Dar n-o mai iubea pe Blair? Ce s-a intamplat? Pareau de nedespartit. Deci Tom nu s-a schimbat pe cat de mult parea.
„Am... deci sun la hotel si agentie.” Incerca Sarah se iasa din atmosfera tensionata. Suna la agentia de voiaj pt avion si totul era perfect, rezervase 6 locuri pe 27 si 5. Inainte sa sune la hotel ii intreba:
„Cum stam in camere?”
„Pai... eu stau cu tine, nu, iubito?” o intreba Teo.
„Ok, deci o camera.”
„Eu as vrea singur.” spuse Bill sperand ca pe Serena sa nu o deranjeze, si asa a si fost, ba chiar parea usurata si totusi... asta nu prea i-a placut.
„Ok, doua camere. Blair cu Tom, nu?” intreba ea nesigura.
„Nu, eu as vrea su Serena.” sari Blair, iar Tom ii arunca o privire de „ce-i cu tine?”. Ba ce era cu el? Ce era cu ei?
„Ok... so...”
„Atunci eu stau cu Tom” se razgandi Bill.
„Ok, trei camere.” Incheie destul de dezamagita Sarah. Ar fi sperat ca Tom sa stea cu Blair, iar Bill cu Serena. Astfel, Blair si Tom ar fi rezolvat probelma, iar Bill si Serena si-ar fi dat o sansa in adevaratul sens al cuvantului. Isi schimbase parerea in legatura cu ei doi, stia ca se plac. Ii arunca o privire cu subinteles lui Teo, insa el ii facu cu ochiul. Stia ca faptul ca nu stau in aceeleasi camere nu va fi un mare impediment.
Totul a mers ca uns, pe 27 plecau.
Peste cateva ore in camerele de internat nu a mai ramas mare lucru. Fiecare isi facuse bagajele si era gata de plecare pentru un Craciun in familie.
In parcarea licelului „gasca vesela” isi lua la revdere. Sarah si Teo aveau parte de un sarut interminabil, in timp ce Serena o imbratisa pe Blair. Dupa ce porumbeii au terminat, Teo se duse la baieti, iar Sarah isi facu loc printre bratele celor doua.
Dupa ce aproape toti s-au urcat in masini, tristi din cauza despartirii, insa veseli si entuziasmati din cauza excursiei, Serena si Bill au avut parte de un moment singuri.
„Deci... Craciun fericit! Ne vedem dupa.” ii spuse Serena sperand ca el sa completeze cu ceva.
„Vino aici!” ii spuse Bill tragand-o in bratele lui. Serena ramase socata, si Bill de altfel.
„Ar trebui sa te sarut acum, nu?” sec insa dragut.
Serena rase, iar Bill ii atinse delicat buzele, si le presa asupra ei. Doar el stia cum putea face si dintr-un sarut scurt ceva atat de delicios.
„Asta da despartire” isi spuse Serena.
Cei doi si-au zambit si au urcat in masini cu zambetul pe buze. Frumoasa despartire, ce era cu ei? Oare ce va urma?
Peste 3 zile
24.12
Serena statea ganditoare la masa, langa parintii ei. Ca deobicei domnul Leance vorbea la telefon cu diferite persoane, iar mama ei ii punea intrebari despre baieti, despre cariera ei, despre scoala, de parca ar fi fost o matusa care nu o mai vazuse de ceva ani.
„Bine, trebuie sa vorbim despre proiect cat mai repde cu putina. Dupa Craciun. Sarbatori fericite!”
In sfarsit inchisese! Serena se juca plicitsita cu mancarea, in timp ce parintii ei vorbeau despre diferite, afaceri, probleme financiare, etc. Era satula! Niciodata nu a avut parte de un Craciun frumos, de Revelion nici nu se putea pune problema, parintii ei plecau, iar ea petrecea noaptea dintre ani cu servitoarele sau cu bona pentru ca la fostul liceu prinetii ei deobicei plecau cu familia. Spera ca anul asta sa fie altfel.
„Serena! Serena!” fata se trezi din visare „iti suna telefonul.”
Fata il deschise si pe ecran a aparut un mesaj.
„Te iubesc mult, ai grija de tine, toate cele bune si abia astept sa te vad de Revelion. Te pup, Sarah.”
Serena zambi. Deci erau persoane care se gandeau la ea si o iubeau. Nu dupa mult timp telefonul bipai din nou.
„Sere, abia astept sa te vad! Iti urez multa sanatate, fericire si toate cele bune! Te pup! Sarbatori fericite, Blair.”
Serena zambi din nou vesela, avea de gand sa le sune peste cateva minute, sa termine cu „masa de Craciun” oadata.
„Oh mama, e superb!” spuse Blair entuzismata. „multumesc din suflet” fata stranse pulovarul verde, simplut, dintr-un material fin in mana cand isi auzi telefonul mobil primit de la Tom... sunand, il lua si fugi spre camera ei.
„Da?”
„Heeei!”
„Sere!”
„Am primit mesajul tau, esti o scumpa. Multumesc mult si eu abia astept sa te vad de Revelion.”
„Numar secundele pana atunci. Cu Sarah ai vorbit?”
„Inca nu, dar mie mi-a trimis un mesaj.”
„A da, si mie, vroiam sa o sun.”
„Bine, pai ne vedem peste cateva zile. Te pup.”
„Si eu, mersi pentru telefon. Sarbatori fericite.”
„Sarbatori fericite si tie!”
Blair inchise zambind, Serena era apropiata de ea ca deobicei. Ar fi vrut sa vorbeasca mai mult, insa nu era momentul potrivit, lasa telefonul pe masuta si se uita inca odata la cadourile primite. Telefonul suna din nou.
„Craciun fericit!” se auzira doua voci dintr-o data.
„Sary, Teo? Sunteti impreuna?”
„Aha... am gasit o ocazie super sa se cunoasca si parintii nostrii.” spuse Sarah entuziasmata.
„Am vorbit cu Sere, si cu Bill si Tom. Ne e asa dor de voi! Abia asteptam sa ne revedem, o sa ne distram la munte.” spuse Teo.
„Da...” Blair nu parea deloc entuziasmata „Va pup, Craciun fericit! Ma bucur ca sunteti impreuna.”
„Te iubiiim”
Blair inchise telefonul razand. Deci au vorbit cu Bill si Tom. Se simtea exclusa din partea asta a gastii... se intelegea bine cu Teo, Sarah si mai ales Serena, insa cu Bill si Tom... de la un timp... Tom, iubirea ei, care era problema? Si cu Bill avusese o perioada in care s-au apropiat mult. A simtit cum o lacrima isi corieste drum pe obrazul ei rosiatic, insa si-o sterse. De Craciun nimeni nu e trist! S-a ridicat din pat pentru a se intoarce la parintii ei, dar inainte sa plece auzi telefonul bipaind. Il lua entuziasmata.
„You have a new messege form Tom”
Fetei ii tremurau mainile insa cand l-a citit....
„Sarbatori fericite! Tom Kaulitz” era stilul de mesaj pe care-l trimiti la toata lista de contacte. Acum chiar ii venea sa planga. Nu dupa mult timp simti din nou telefonul vibrand „Craciun fericit! Bill Kaulitz” din nou tipicul de mesaj care-l trimiti la toata lista... si Sarah si Teo vorbisera cu ei... probabil trimit mesaje la cei la care le e lene sa scrie mai mult sau sa sune, iar Blair era una dintre prsoanele alea. Dar Tom? Ce era cu Tom? Nu vroia sa planga. A lasat teleofnul si s-a indreptat din nou spre usa cand a mai auzit telefonul sunand. Deja i se acrise! Probabil era vro ruda.
„Da?” raspunse ea plictisita.
„Ce-i cu tonu’ asta?”
„Bill?” intreba surprinsa.
„Da... ce-i asa mare surpriza, adica e ceva rau in a-mi suna prietenii de Crcaiun?”
„Nu... apreciez sa stii.”
„N-ai ce sa apreciezi, te vad posomorata, e ceva neinregula?”
„Aaa... nu. Un pic obosita.”
„Ok, pai... ce sa-ti zic... oh, Tom te saluta.”
Blair varsa o lacrima si ofta „Si eu pe el”
„Bli`... ce-i cu tine? Zau!”
„Nimic. Abia astepta sa mergem la munte” deja se saturase sa zica asta, insa Bill era deosebit de amabil, parca nu era baiatul enervant care fusese. Blair stia ca defapt nu e asa, ca e doar o masca pentru popularitate.
„Bine, pai te pup, ai grija de tine si Craciun fericit!”
„Craciun fercit, multumesc mult pentru telefon.”
„Oh, come on!”
Blair a inchis telfonul. Bill fusese dragut foc, insa... in loc s-o bucure mai mult a intristat-o pana si Bill o sunase, iar Tom era langa el si...
Serena statea intinsa pe pat. Citise mesajele de la Bill si Tom. Era dezamagita, dar nu putea cere mai mult si totusi stia ca avea unii prieteni pe care intoteauna s-ar fi putut baza...
Sunteul telfonului ii deranja momentul de concentrare.
„Da?”
„Buna, Sere!”
„BILL?!”
„Da... de ce e toata lumea asa surpinsa cand sun?”
„Ah, zau ca nu ma asteptam.”
„Craciun fericit!” schimba Bill subiectul razand.
„Craciun fericit si tie”
„Da-mi-o si mie!” se auzi o voce cunoscuta.
„Craciun fericit, fetito!”
„Tom!” Serena incepu sa rada.
„Vreau sa-ti urez toate cele bune, ai grija de tine si ne vedem curand.”
„Aha, va pup.” „va?” se intreba Serena.
„Si noi!” „noi?”
Acum era complet fericita. Bill era sec ca deobicei „Craciun fericit!”... insa a sunat-o.
„N-ai de gand s-o suni pe Blair?”
„Oh, las-o acum , mai am si eu nevoie de distractie!”
„Tom! Ce-i cu tine?”
„Devinde agasanta! Sta intotdeauna langa mine, e geloasa din orice, ma sufoca!”
„Dar nu o iubesti?”
„Nu stiu... sincer, adica am incercat sa vorbim despre faptul ca ma sufoca s-o luam mai incet si a reactionat ca un copil mic, ma asteptam sa fie mai matura; de atunci ea s-a distantiat mai mult, iar daca asta vrea... eu nu am ajuns sa fiu sluga nimanui. Nu mi-o imaginam asa. Ma doare dar... am si eu un strop de orgoliu.”
„Stiam eu ca e si altceva. Stiam ca o iubesti si ca nu i-ai da papucii din orice.” ii zise Bill, insa pentru prima data nu-i putea da un sfat.
„O iubesc, dar.... e ciudat, sincer. Cred ca vreau o pauza si excursia asta ma va ajuta mult. O sa vad cat mai tin la ea si ce mai merge intre noi.”
„Si pe mine” spuse Bill visator
Serena zambea, Bill zambea. Oare ce avea sa se intample?
Scuzaţi greşelile. Nu mă simt chiar bine şi mi s-au întâmplat multe chestii ciudate azi şi nu prea am avut răbdare să corectez calumea. Scuzaţi şi întârzierea.
Modificat de Aida (acum 16 ani)
|
|
Don't kill me bine ai venit pe forum si speram sa te simti bine 
<
)
.
....
