|
Nu uit, nu uit, uite-l ca vine.Hobble, deci esti incredibila.Te adoor, ca de fiecare data esti prima la com, si nu te lasi nici macar o secunde din a-l citi.Mersi mult.Si tie Flavia, mereu lasi prima.: )) Si Elena, si ich liebe dich(sa-mi spui numele), alexza, toate mersi mult.:*
Episodul 4. Se repede spre mine, si imi ia capul intre minile lui.Monica se sperie, dar totusi isi pastreaza calmul.Se duce la baie si umezeste o vata cu spirt.Vine si mi-o pune in apropierea nasului.La simtirea mirosului intepator al spirtului, incep sa tusesc si ma trezesc, vazand in fata mea, doua perechi de ochi ciocolatii cu privirea atintita asupra-mi.Ma ridic repezita, ducandu-mi mana in dreptul tamplei, masand-o usor.Apoi ma uit la cel ce statea langa mine.La Bill.Ma privea inca speriat.Respira repezit si tot incerca sa se apropie de mine, dar ma departam. Bill: "Anette!M-ai speriat de moarte.Ce ai patit?"Poftim?Eu sa il sperii pe el?E baut?Asta da, eveniment. Anette: "Nu, sunt bine.Lasa-ma, si ajuta-ma sa il caut pe Tom.Vreau sa-l gasesc, trebuie sa vorbeasca cu Monica."Ma ridic de pe canapea si il trag de maneca hanoracului, pentru a-l "tara" dupa mine, apoi o strig pe Monica.Ne indreptam spre un parc, in care obisnuiau sa se duca impreuna cand erau suparati.Bill credea ca ar fi locul perfect, in care geamanul lui si-ar putea pune ordine in ganduri.Il strabatem in lung si in lat, dar fara rezultat.Mai ramase-se un singur loc.Desii sansele erau mici, putea sa fie si acolo.Era un parculet retras, nu mai calcase nimeni in el de mult, acolo se mai duceau numai cei ce nu aveau casa, pentru a mai gasi cate un loc unde sa stea, eventual sa doarma pe timp de noapte.Nu ne-a venit sa credem cand l-am vazut, stand pe jos, in praful ce acoperea suprafata parculetului, sprijinit de un copac, parca vrajit de frunzele ce se clatinau dupa ordinele vantului.Ne oprim toti 3 in loc, pentru cateva momente, apoi Monica, nemaisuportand, se duce la el, sarindu-i in brate.O intelegeam.Stiu cum e sa simti nevoia sa il ai pe cel drag langa tine.Sa stii ca il ai acolo, trup si suflet, pentru tine.Din pacate, eu inca nu gasisem inca dupa bratele cui sa tanjesc. Monica: "Tom, mai m-ai speriat rau, nu trebuia sa fugi asa, era de ajuns sa imi explici nu m-as fi suparat, stii asta."Il privea atat de bland, incat ar induiosa si cel mai rau om de pe planeta.Tom isi indrepta privirea spre ea, apoi punandu-i degetele pe fata, atingand-o timid, dar in acelasi timp cu incredere.Era un joc de sentimente, amestecat cu vantul care le trecea plapand prin par.Era atat de frumos.Dar ca orice moment frumos, ca orice vis din care nu ai vrea sa te trezesti niciodata, ele se termina. Tom: "Monica, dar eu, eu nu pot sa-ti spun ca nu te plac.Nu pot, de aia am fugit, intelegi?Mi-e frica sa nu simt ceva mai mult pentru tine, mi-e frica sa nu gresesc cu ceva, ma enerveaza pielea aia de gaina pe care o am cand te vad, golul din stomac cand te uiti in ochii mei.Ma infricoseaza tot.E ceva nou pentru mine, stii si tu ca nu sunt un adept al relatiilor de durata.Dar eu..."Fata nu mai avu rabdare, isi puse mainile in jurul gatului si isi lipi buzele de ale lui, apoi cu ajutorul lui Tom, transformand aceasta joaca, intr-un sarut de toata frumusetea.Se vedea ca se iubesc.Si asta conta. Pe de alta parte, la intrarea in parculet, stateau alte doua siluete, ce priveau tot ce se petrecea intre cei doi. Anette: "Ce frumosi sunt, ce frumos e cand cineva descopera ca a stat atata timp langa persoana iubita, fara sa isi dea seama."Nu-mi venea sa cred, eu ii spuneam toate astea tocmai lui Bill.Dar ceva ma indemna sa o fac, asa ca pur si simplu am deschis gura, iar cuvintele au iesit. Bill: "Stii..."
|
|