|
|
De fapt, fetele nu stiau ca Bill e un cantaret atat de faimos, in ficul asta el este vedeta, dar nu atat de cunoscuta ca in zilele noastre.Bineinteles ca pana la urma vor afla de ocupatia lui, dar dintr-o sursa nu tocmai placuta.
Tom: Ai dreptate, dar...nu stiu, e fratele meu, si numai eu stiu cat sufera, si fi sigura ca el chiar a iubit-o pe Elizabeth.
Yvonne, sora geamana, cine s-ar fi gandit.Ochii, culoarea pielii, vocea, temperamentul, totul imi aduce aminte de Elizabeth.Dar cum se poate?Annia este si ea sora geamana, iar ea nu e la fel, ea pare independenta, cu totul diferita de Yvonne.
Annia: Yvonne, haide, vom venii si maine, si poate in fiecare zii, cand sunt aici ma simt mai aproape de ea.
Fetele plecara, lasanud-si noile "cunostinte" in spate, Bill nu se putea dezlipii de mormantul Elizabethei, poate ca a iubit-o intr-adevar.Si de ce nu ar face-o?Cine nu ar iubii ochii aia veseli, zambetul plin de viata.Asta era ea, o masina de iubire, de fericire, de voie buna, iar cine stia sa o descopere, castiga o prietena extraordinara.Ajungem acasa si intram in apartamentul ce acum parea atat de gol, nu mai era galagia aia infernala, nu mai erau rasete ce se auzeau inca de la intrarea in bloc.Totul era pustiu, ca o casa parasita.Am hotarat ca nu umblam la nimic in camera ei, sa lasam totul asa cum e.Totusi, vroiam sa aflam cate ceva despre acest Bill, si cum noi de obicei ne citeam jurnalele, am hotarat sa i-l cautam.Am intrat sfioase in camera ei, si lacrimile au inceput din nou sa ne umezeasca obrajii de o culoare rozalie.
Yvonne: Si cand te gandesti ca atunci cand intram aici, obisnuia sa sara pe noi cu perne, sa ne gadile, sa radem impreuna.
Ii cautam prin lucruri, iar pana la urma, sub perna sa, gasim jurnalul, il deschidem, dam foile, le stiam pe toate pana la un anumit punct.De acolo incepea relatia ei cu Bill, nu am citit decat cateva cuvinte, caci nu mai aveam puterea sa continuam.Scria asa: "Draga jurnalule, astazi am intalnit in drum spre casa o pereche de ochi ce m-au vrajit, ei erau ai unui baiat inaltut, destul de ciudat pentru lumea din orasul asta, dar nu si pentru mine.Este atat de perfect, cand ma uit in ochii lui, parca vad un rau de ciocolata neagra, ce refuza sa se sfarseasca, cand ii vad buzele, deja imi aduc aminte de capsunele ce obisnuiesc sa le culeg impreuna cu surorile mele, e atat de perfect."Dam paginile si ne oprim din nou."Azi am avut primul nostru sarut, a fost fermecator.S-a comportat demn de ceea ce este: un baiat cu suflet.A fost timid si calculat, avand grija sa nu ma faca sa ma simt prost, dar nici nu ar putea, pentru ca il iubesc, si cred ca poate fi ceva frumos intre noi doi."Ne oprim, apoi inchidem jurnalul punandu-l la locul lui.
Yvonne: Ei chiar s-au iubit, sunt sigura ca Bill nu i-ar fi facut nimic, ai vazut ce scria in jurnal, plus ca baiatul imi inspira incredere, si ieri ai vazut si tu ca plangea, mi se rupea sufletul sa il vad asa.
Yvonne, ce faci?Vorbesti despre iubitul surorii tale, care chiar daca nu mai exista, el inca o iubeste.Dar avea dreptate, ochii, buzele, parul, comportamentul, off Yvonne, gata!Trezeste-te!
|
|
a stiu.Nici mie nu-mi vine sa cred ca am facut noi asta!Noi nu suntem asa.Inca si in aceste clipe,imi aud cuvintele acelea.Imi rasuna in minte.
) (imi pare rau, nu stiu cum te cheama) este exagerat in anumite privinte si anumite replici. Pot deja sa spun ca deja am si vazut o parte unde este iesit totul de sub control. Fata a fost gasita la gemeni, surorile ei credeau cu tarie ca Bill este cel care a omorat-o, insa cum l-au vazut la mormantul ei, gata, le-a trecut orice urma de indoiala si au incredere deplina in el. Ar fi fost mult mai bine daca fetele nu incepeau sa creada acest lucru si sa fi continuat inca sa-l invinovateasca pe baiat. Nu trebuie sa grabesti momentul in care cei doi baieti vor fi printre personajele principale, pentru ca nu ei conteaza ci pur si simplu povestea in sine. 
