|
|
DEE!
Copilaş... sau nu-ţi mai pot zice aşa... ai deja 16 ani! Sincer... să mă apuc să-ţi scriu din nou texte? Nu ştiu...
Eşti una dintre fetele de care m-am "lipit" de pe forum. Când am intrat prima oară mi-ai părut genul de admină îmfumurată, care postează pe ici- colo şi care se ia de useri şi dacă postează regulamentar. Bine ar fi stat Revolusionu dacă ai fost aşa... dar, ştii ceva? Nu ar mai fi avut farmec. Eram reticentă iniţial, dar mi-am păstrat aparenta dulcegărie şi să-ţi zic ceva! Mi-ai căzut cu tornc! Încă de când am vorbit pentu prima dată şi ai pus-o pe Byka să mă întrebe dacă vreau să fiu moderator. OMULE! Avem 50 de postări! Dacă aveam atâtea...
Apoi, în timp, brusc am realizat că-mi pasă! Că-mi pasă dacă eşti nervoasă, dacă eşti răcită, tristă, dacă s-a întamplat ceva cu forumul. Şi brusc m-am trezit o fată imatură care se bagă în toate certurile şi care se ia în gură cu toate. Da' e al naibii de bine aşa! E ceva legat de tine şi forumul ăsta... şi m-a prins, dar problema e că nu-mi dă drumul! Eşti o persoană specială, Deeuleţ, dar cred că deja ştii asta, nu are rost s-o spun. Faptul că eşti inteligentă şi te enervezi mai mult din vorbe decât fapte, că nu te dai mereu pe faţă, finteţea ta, corectitudinea şi spiritul paşnic, sensibilitatea, toate cu o măsură. Îţi mulţumesc mult că ai avut încredere în mine, că ţi-ai pus bază oarecum în mine şi că mi-ai oferit şansa, sper eu, de a-ţi fi prietenă mai presus de un forum.
Nici nu ştii ce emoţii am avut când am făcut primul look. Ală roşu şi nasol! God! Şi când am văzut că e plăcut... şi încă mai am fluturaşi în stomac când fasc un look, sau încă mai mă sperii de-mi pică inima-n chiloţi când văd că ai la status "nervi! DND". Şi tu ştii bine că de când mi-a zis Ale meu de forum e singurul cu Tokio Hotel pe care-l frecventez serios şi nu doar din amuzament şi să fac mişto. Nu ştiu în ce măsură mi-ai convins acum ceva timp, dar azi pot să zic că eşti o fată, un om, o th-istă de nota 10. Şi o admină... mai de 9.50 aşa  Eu când îţi spun să intrii mai tare... nu mă asculţi. Nu o să uit niciodată certurile, când mă băgam până-n gât, prostuţa de care făceam mereu mişto şi nu dau nume PM-urile B. (erai mereu prima pe care vroiam să o anunţ ), forumul, oficializarea, lookurile, plânsul pentru Bill că-i bolnav, nervi, stresul, TH în Ro, discuţiile şi totul dintr-o pasă adolescentină: Tokio Hotel, care, totuşi cred că e mai mult decât atât. Şi le mulţumesc lor din suflet pentru asta şi pentru că există şi că-i iubesc atât, prin intermediul lor am legat prietenii aşa frumoase, din alte colţuri ale ţării.
Dee, nici nu ştiu ce să-ţi mai zic! Ştii deja că te iubesc cu tot sufleţelu meu şi că-mi eşti dragă, puţin spus. Ai grijă mare de tine, distrează-te, bucură-te de viaţă! Fă ce ne zice Bill să facem, liebe die Sekunde, Dee! Sper din suflet să-mi dai ocazia să te cunosc mai bine ca om, nu ca administrator de forum Tokio Hotel (deşi nu oficial, cel mai mare din România, spun mândră de asta) şi să ne vedem face-to-face! Sper, deasemenea să trăim mai multe decât ce am spus eu mai sus şi când o să fim băbuţe să ne întâlnim la azil la o cafea şi să povestim ce ne venea să-i smulgem păru' din cap lu' Aşchiuţă în România că arăta ca naiba şi nu numai asta, legat de băieţi, deşi sunt fedleţea noastră, astrul nostru de lumină, comună.
Nu mă mai lungesc, dar vreau să ştii că eşti un om deosebit! Nu te lăsa niciodată! 16 ani, Dee, 16 ani!
ALLES GUTTE ZUM GEBURSTAG! ICH LIEBE DICH!
|
|
[chestiunea cu azilul].
