Poze tokiohotelrevolusion de la 2625 la 2664

m-am plimbat pana imprejur si vazand atatea oameni si realizand ca totusi nu vad nimic.nu vad vad

M-am plimbat pana acasa,uitandu-ma imprejur si vazand atatea lucruri,atatia oameni si realizand ca totusi nu vad nimic.Nu vad suferintele lor,bucuriile,dorintele..nu vad decat corpuri care se vanzolesc in jurul meu anevoios.Am plecat la munca destul de melancolica. Multa lume,imbulzeala..sunt atat de atenta sa nu vars bauturile de pe tava,cand cineva se loveste cu putere de bratul meu.Reusesc sa nu vars tava,dar imi vine sa-i zic cate ceva respectivei persoane.Intorc capul si raman livida la fata. A:Bill?? Nu m-a auzit,a trecut pe langa mine fara sa zica nimic,fara sa-si ceara scuze..Laur nu a venit,iar ceilalti colegi erau destul de ocupati asa ca m-am dus la masa lor sa iau comanda.Nici nu s-a uitat la mine cand mi-a zis ce doreste,in schimb Georg ma tot analiza finut. Am adus bauturile si le-am asezat pe masa cu o nefiresca meticulozitate.Mi se parea ca sunt mult prea stangace si totusi paream stapana pe situatie.Dupa acest moment m-am dus la baie.Ma priveam in oglinda si nu vedeam nimic sau poate vedeam ceva,dar nu-mi dadeam seama ce. Ies in graba din baie si ma lovesc brutal de un baiat. A:e prea multa coincidenta! B:poftim? A:nimic,Bill! Dau sa plec cand simt o mana ca ma prinde de brat.Ma opresc si intorc capul spre el. B:ne cunoastem? Nu i-am raspuns,mi-am eliberat mana din stransoarea lui si am plecat.Cat ma urasc pentru ca nu stiu sa profit de situatie.Ar fi trebuit sa-i fi luat capul intre mainile mele si sa-l sarut,dar m-as fi simtit ciudat, nesimtita,vinovata.Am stat departe de el,n-am vrut sa ma mai vada,sa-mi ceara vreo explicatie. Nu l-am mai vazut de atunci,dar mi-a mers ingrozitor totul.Bunica Agata,caci asa ii place sa-i spun,s-a imbolnavit si am internat-o la cel mai bun spital,cel din centru. Am fost nevoita sa muncesc mai mult ca sa pot plati sederea ei la spital,sa intretin casa si sa-mi platesc facultatea. Am trecut prin clipe de cosmar cand m-am dus la spital,la Agata.Era atat de palida,de stearsa...Am luat-o in brate,corpul simtea nevoia de atingerile ei,sa-mi spuna ca va fi bine,in schimb am primit niste cuvinte neinsufletite... Ag:Ania,eu voi pleca...as vrea sa-ti las tie apartamentul asa ca du-te repede si adu-l pe avocatul Losting.Voi modifica testamentul.Am facut ce mi-a spus ca printr-un vis,dar nu a mai apucat sa treaca nimic pe numele meu.Si-a lasat usor capul pe pieptul meu,simtindu-i ultima suflare calda parasindu-i trupul.Am strans-o la piept ca si cum i-as fi dat o parte din mine numai sa traiasca... Dupa inmormantare m-am inchis in casa fara a face nimic.A trecut mai bine de o saptamana in care n-am putut decat sa inghit picaturi de apa si nimic mai mult. Bataile in usa m-au facut sa o deschid rapid... X:Buna ziua.am venit sa va anunt ca in decurs de 48 de ore trebuie sa evacuati apartamentul. N-am zis nimic,nici da,nici nu,doar am inchis usa si m-am rezemat cu spatele de ea.M-am apucat sa-mi strang lucrurile si cu cat incercam sa nu ma gandesc la trecut,cu atat franturi de amintiri imi veneau in minte.Mi-aduc aminte ce fericita era sa-mi faca ziua de nastere.vroia sa crestem un catel,dar n-a mai apucat si acest moment,s-a dus si a lasat in urma ei durere... Nu ma simteam saraca fiindca nu-mi lasase casa,ci pentru ca m-a lasat fara prezenta ei.Singura persoana care mi-a fost cu adevarat mama m-a parasit... Am incuiat apartamentul si cheia am lasat-o la o vecina.Nu m-am uitat in urma.M-am dus la o pensiune unde mi-am luat o camera.Ca sa nu ma mai gandesc la Agata munceam pana ce nu mai puteam,iar cand puneam capul pe perna adormeam instantaneu. Am aflat dupa un timp ca Tokio Hotel concerteaza in apropierea pensiunii si ca biletele sunt foare scumpe,fiind ceva particular sau ceva de genul asta.. Simteam nevoia sa-l vad,sa-l aud.aveam destule datorii de pe vremea cand Agata era la spital si nu-mi permiteam sa iau un bilet la concert. A:dar daca il fac sa se indragosteasca de mine..el are bani si asa imi voi plati datoriile si voi trai in lux... M-am imprumutat de la un camatar de o suma considerabila de bani.Mi-am cumparat haine noi si mi-am aranjat parul,m-am machiat..bilet de concert aveam.. Totul depindea de noroc si de putina stradanie.Totul a mers bine..la concert ma simteam ciudat,dar bine.Spre sfarsitul show-ului am plecat in cautarea unei oportunitati de a fi langa el,iar de data asta vroiam sa profit din plin. L-am vazut coborand niste scari si am alergat spre el ca o disperata,luandu-l in brate si sarutandu-l apasat prin tricoul umed,pieptul.Era uimit de gestul meu,chiar si eu eram surprinsa.Si-a asezat mana pe mine imbratisandu-ma usor.Mi-am ridicat privirea spre ochii lui,apoi i-am studiat buzele.Cu buricul degetelor i-am atins delicat buzele urmarindu-i forma.Bill nu s-a clintit,doar ma urmarea.M-am ridicat pe varfuri,incercand sa-l sarut,dar el era mult prea inalt ca sa-i pot gusta buzele.A facut ceva ce m-a uimit,si-a lasat capul spre mine sarutandu-ne.Mi-am infipt degetele in bratele lui,strangandu-l de placere sau poate doar ma prefaceam in speranta ca ma va lua cu el si voi scapa de saracie.Si-a desprins buzele brusc de ale mele,lasandu-ma sa mai tanjesc dupa ele. Se vedea pe fata lui ca toata situatia l-a uimit,dar n-a spus nimic.S-a dat cativa pasi in spate,apoi si-a continuat drumul.Stiam ca daca-l las sa plece o sa pierd si aceasta sansa de a-l cuceri.Ma indrept spre el si-mi lipesc fata de spatele lui,inconjurandu-i mijlocul cu mainile.Bill se opreste,neputandu-ma privi. A:te rog,nu ma lasa asa...zi ceva.. B:vrei un autograf? Imi venea sa urlu de nervi,avea de gand sa-mi ofere doar un autograf ?Cu un autograf nu-mi pot plati studiile sau datoriile. I-am sarutat umed spatele simtindu-i corpul cum tresalta pret de o secunda.Stiam ca l-am surprins cu indrazneala mea exagerata si poate ca acest lucru l-a intimidat. A:daca te-as ruga sa mergem intr-un loc mai retras sa vorbim,ai accepta? Bill nu mi-a zis nimic.Mi-a desprins bratele de pe corpul lui si si-a continuat drumul. M-am postat in fata lui oprindu-l cu o mana pe al lui piept. A:stai!nu poti pleca asa! Ma priveste ridicand o sprinceana sfidator,dar si intrebator. A:Bill,uitate in ochii mei.ce vezi? El continua sa ma priveasca,dar de data asta incepe sa-l agite intrebarea. A:nu vezi ca te plac?esti atat de orb?n-ai simtit nimic cand ne-am sarutat? Bill devine serios si unul din bodyguarzi ma indeparteaza de el.Ma zbat din rasputeri sa ajung la el,dar nu pot... A:Bill!Bill! M-au lasat pe niste scari,mult prea departe de el.Stiam ca am dat gresi,ca n-am putut sa-l seduc.Nici macar nu l-am facut sa ma placa.Poate ca sunt urata.Ma uit pe strada si vad o pancarda pe care scrie cu litere mari:”ICH LIEBE DICH,BILL!”Am vazut masina celor de la tokio hotel ca trece pe langa mine.Am luat pancarda si am inceput sa alerg dupa masina tipand. A:BILL!BILL! Incepuse sa ploua cu galeata,dar nu-mi pasa,trebuia sa ajung la el.Vedeam cum se distanteaza de mine fara a putea face altceva decat sa alerg si sa tot alerg urmarindu-i indepartarea fatidica. Masina se opreste la un semafor,iar eu ma postez in fata ei desfacand pancarda cu acel mesaj.Picioarele ma dureau ingrozitor si din cauza oboselii cad pe jos.Am auzit usa de la masina deschizandu-se si un barbat de vreo 30-40 de ani mi-a luat capul in maini sa vada daca sunt bine.L-am privit un pic si apoi mi-am inchis ochii obositi. Mi-am revenit totusi,dar nu mai eram pe asfalt.Simteam cele doua scaune pe care stateam lungita ca un pat rupt in doua.Hainele imi erau ude si reci ceea ce m-a facut sa incep sa tremur de frig.Barbatul de langa mine ia o helanca mare,gri si o aseaza pe mine. A:mul..tu..mesc.. El nu-mi raspunse si asta imi creaza panica.Ma ridic in fund si cu lacrimi in ochi il intreb. A:unde sunt?unde ma duci?