 LuvBill4everMod Immer ZusammenDin: lacrimile unui inger pierdut
Postari: 1328
|
|
Usa se deschide si intra o fata inaltutza,cu ochi albastri si parul brunet......cred ca ea era cea cu care o sa stau.
X:Buna,eu sunt Melisa,am 17ani si sunt aici de 10ani....
M:buna eu sunt Madison,poti sa imi zici Timo,am 15ani si sunt aici de 10 minute... (
Mel:o sa te obisnuiesti aici,avand in vedere ca aceasta v-a fi noua ta casa.
M:nu,nu e asa,....."Acasa este acolo unde iti e inima".....niciodata nu vei putea inlocui cuvantul "acasa" cu un loc strain sau in care vei sta.
Mel:da,ai dreptate,dar asta e casa mea,unii au un viitor aproape de cei dragi,altii unul mai trist,pot muri sau pot fi dusi intr-un orfelinat....
M:Suntem diferiti toti,unii isi doresc masinute si papusi,in timp ce altii isi doresc apa si mancare.
Mel:offf,ma duc sa beau ceva cald,revin.
M;ok....in timp ce ea plecase din camera,eu tot scriam la o poezie de mult uitata,vroiam sa o trimit acasa,la cel pe care il iubesc,adica Bill,chiar daca acum,el e cu Laura,inca mai lucrez la ea,o am de saptamani intregi,vreau sa iasa reusita,iar pentru el sa o trimit,exact pe 1 decembrie.Ma amestec printre randuri,patez foaia de lacrimi,caci sunt aici parasita si uitata de demult.Nu mai exista nici o cale de intoarcere acasa,nici la mama care e moarta,nici la tata care a plecat,nici la prieteni si cei dragi,de acum in colo,orfelinatul v-a fi noua mea casa.O lacrima curge,printre randuri sa se-ncurce,fie ca aceasta scrisoare sa ramana pe veci ca o inchisoare.O inchisoare pentru mine,in suflet sa ramana pe veci,intre pete de sange se v-a strange si se v-a rupe in mii de bucati,dar versurile sa ramana,sa ramana incuiate,pana cand vor putrezi si se vor distruge.
Mel:gata,am venit,e cam tarziu,pot sa sting lumina si sa ma culc?
M:mmm....da si eu vroiam sa ma culc.......Am stins lumina si ne-am culcat,cu chiu cu vai,am reusit sa adorm,dimineatza,toti erau trezi,am urcat pana sus la baie,apoi m-am dus sa mananc.Am iesit afara,era un parculet mic,acolo erau multi copilasi parasiti si inchisi in acest orfelinat,pana cand cineva se va gandi la ei si ii va adopta.M-am plimbat pana la vreo 4 dupa-amiaza,apoi am intrat inauntru si am stat in pat,pana cand am adormit,seara pe la 8 am mancat,apoi ne-am strans toti in jurul unei mese,era timpul pentru spus povesti.Timpul a trecut repede,era deja 10noaptea,fiecare s-a dus in camera sa,eu cu Melisa,ne-am culcat,inca o seara in care am adormit cu greu,a mai trecut o zi si simteam ca numai pot,era foate rau aici,dar Melisa tot incerca sa ma faca sa inteleg ca o sa ma obisnuiesc.
Dimineata m-am trezit,aveam de gand sa trimit scrisoarea,m-am dus la posta,am pus-o in plic si am trimis-o,pe drum inapoi la orfelinat,mi-am amintit de versurile pe care le-am scris:
Ma simt ca un catel pierdut pe strada,
ce a iesit afara la sosea,
si-a fost calcat de roata nemiloasa,
a unui camion care trecea.
Si ghemul de blanita maronie,
ce pina mai ‘nainte era viu,
a devenit o carne singerinda,
in mijlocul asfaltului pustiu.
Din cind in cind venea cite-o masina,
si nici o roata nu il ocolea,
un trup inert, o pata pe asfaltul,
pe care fu strivit, pe cind trecea.
Si cui ii pasa ce a fost acolo?
Nu-i nimeni, linga el sa se opreasca,
din cursa cea ametitoare,
si bietul trup in iarba sa-l tirasca.
Era un catelus vioi si vesel,
dar tragedia, iata, s-a-ntimplat,
din tot ce a fost cindva, odata,
o dira pe sosea s-a adunat.
Asa ma simt si eu ca si catelul;
si-n viata mea-i acum o tragedie,
din tot ce a fost cindva, odata,
dira pe sosea s-a adunat.
Asa ma simt si eu ca si catelul;
si-n viata mea-i acum o tragedie,
din tot ce a fost cindva, odata,
va fi doar o stampila pe-o hirtie.
Un sfert de veac, calcat de roata vietii,
strivit de alergarea nemiloasa,
si nici macar o clipa de-ndurare,
ce sa-mi tirasca trupu-n iarba deasa.
Un fir de fum ce vintu-l risipeste,
o amintire-n negura cernita,
un pumn de lacrimi sterse si suspine,
ce-l scuturi de pe haina prafuita.
Si treci cu nepasare, mai departe,
iti vezi de drumul tau de pe sosea,
iar eu ramin o pata pe asfaltul,
ce sutele de roti il vor calca.
_______________________________________
 ingerashii nu mor niciodata,.........
|
|
)