|
|
Aproape toata ziua am stat in gradina, ashezata pe iarba verde shi umeda, privind natura...pasarile cum ciripeau, soarele cum stralucea, cerul cat de albastru era fara niciun nor...iar familia,sub pamant, mortzi....imi dusei mana la gura, imi inchisei ochii shi lacrimi au inceput sa imi umple ochii, curgeau pe obrajii roshii...deschisei un pic ochii, nimeni, dar absolut nimeni langa mine...totzi pe care iubesc nu sunt treji...pe pamant nu il mai aveam decat pe Bill...restul erau mortzi de-a binelea...imi dusei privirea spre cer...shi am zis: ''Mama, tata, bunico, bunicule, daca ma privitzi, imi pare rau pentru tot ce v-am greshit...niciodata nu am vrut sa va vad in halul asta...dar sper ca va simtzitzi bine acolo sus....''....ma ridicai in picioare shi ma dusei spre locul unde am ingropat-o pe bunica....shi spusei: ''Bunico...*zambeam cu lacrimi in ochi*...mai tzii minte cand eram mica shi vroiam ca tu sa traieshti veshnic? mai tzii minte cand tzi-am zis, shi tu mi-ai ras gingash shi m-ai luat in bratze?''...inchisei ochii, mangaiam pamantul ce acoperea sicriul bunicii...cea mai draga fiintza nu mai era langa mine....murise, era praf, se odihnea veshnic sub acest pamant....shi ma privea de sus, zambind, impreuna cu bunicul....ma dusesem spre mormantul bunicului..ma ashezasem pe mormant shi am zis: ''Bunicule, mai tzii minte ca mereu cand ma vedeai, te indreptai spre mine, cu bratzele intinse? Mai shtii ca tu ma pupai pe obraji, shi eu de asemenea? *imi dusei privirea spre cer* Cred ca akum eshti alaturi de bunica mea, ea e langa tine, ma privitzi din ceruri, cu zambetul pe buze...iar mama shi tata la fel...*shi ma dusei spre mormantul mamei shi al tatei..pe ei doi ii ingropasem impreuna, sicriu langa sicriu, in acelashi pamant...ma ashezasem shi mangaim pamantul shi spuneam: ''Mama, tata, voi atzi vrut sa fiu cea mai tare....este adevarat ca voi doi atzi fost cei mai buni parintzi de pe pamant....akum nu mai suntetzi....sper ca suntetzi in continuare mandrii de mine shi....imi pare rau!'' ma intinsei pe tot pamantul shi plangeam cu lacrimi de crocodil...''DE CE EI??? DE CE? ''....parca innebunisem..incepeam sa vorbesc cu mormintele, cu mine insumi...vroiam sa ii mai vad...vroiam sa ii mai iau in bratze....soarele incepu sa apuna, eu imi ridicai capul din pamant, priveam cum soarele se ducea....cand acesta era la capatul orizontului, ma ridicasem de pe pamant, imi scuturai hainele shi ma dusei dspre casa...cu greu m-am despartzit de mormintele lor...parca ii vedeam acolo, stand totzi unitzi shi facandu-mi cu mana in semn de la revedere, cu zambetul pe buze, de parca totul o sa fie bine...imi dusei privirea inainte shi mergeam cu pashi grabitzi spre camera mea....urcai scarile de la intrare, dar ma impiedicai....mai eram shi in pantaloni scurtzi..cazui pe cimentul rece, shi ma facui cu o rana la genunchi..m-am dus repede la baie, am spalat genunchiul shi am dat cu spirt...ma ustura rana ingrozitor....ma dusei langa pat, imi dadui tricoul jos, cand am simtzit o prezentza in spatele meu....
nextul o sa il pun maine dimineatza sau vineri seara...
sper ca v-a placut partea asta 
|
|
