|
|
banuiesc k trebuie sa pun, nu?
ok,,next mare (nu mai prindeti asta curand)
ep 10
doream sa zic ca nu vreau. Nu vreau. Atat de greu e? Nu vreau! nu am chef. nu vreau si gata. Insa, cum ma intorceam si o priveam pe Hana, plina de speranta, dar in acelasi cu ceva malefic, inexplicabil, in privire, cuvintele nu mai ieseau. Ramaneau acolo, alaturi de frustrarea puternica ce ma coplesea. nu-i puteam face fata. nu puteam s-o refuz. Parca astepta ceva de la mine. Insista. insista mai mult ca niciodata, invingandu-ma intr-un fel de lupta phsihica. era asa draguta, asa mica si slabuta,. cu ochii mar conturati cu mult negru, asa diferita si astepta clar ceva de la mine. un raspuns. eram sigura ca liistea asta o macina pe ea mai mult decat pe mine.
-ok, mergem, oftez eu intr-un final, cedand si feridu-ma de privirea ei patrunzatoare.
Fata palida i s-a luminat. a zambit oare? Nu, n-a zambit. dar era fericita. Desi era ciudat ca o stiam numai de o zi si chiuleam cu ea ducandu-e la Mall, desi era ciudat ca o stiam numai de o zi si aveam incredere in ea, desi era ciudat ca o stiam nmai de o zi si intelegeam ce vrea si ce simte numai dintr-o intalnire de priviri.
Citeam in ochii ei. Si ea in ai mei. Si, desi nu ne convenea ce gandea cealalta, niciuna nu zicea nimic. Ea astepta mereu ca eu sa cedez. si, sincer, cedam mai mereu in fata ei. lucru care, in mod surprinzator, nu-l faceam niciodata in fata lui Rayne.
ma sprijin cu mana de marginea bancii mele si privesc cum Hana isi strange lucrurile. ghiozdanul mare, in carouri, negru cu gri si roz imi atragea privirea. Poate chiar voi arata bine emo. mai stii? Poate Hana e de treaba. poate totul e doar in mintea mea. Insa tot ma intriga faptul ca nu o pot refuza. Si inca am indoieli in privinta faptului ca TH sunt emo. de fapt, cam tot ce zice Hana e sub semnul intrebarii. Timp de cateva secunde. dupa aceea, totul pare cat de cat logic si, pana la urma ajung sa-i dau dreptate, in mod voit sau nu.
Imi strang si eu caietele mazgalite si imi iau pe mine hanoracul negru cu o chitara mare imprimata si ma indrept spre usa. Hana vine si ea, deschide usa si, pentru prima data, ma ia de mana. Era atat de rece! Si avea o mana incredibil de mica si osoasa. Am iesit impreuna, tinandu-ne de mana, privind amandoua in jos. Ca doua prietene. Si oricine ne-ar fi privit, ar fi putut jura ca suntem best friends de cativa ani. eu, cu ghiozdam negru, simplu, cu tricou negru larg cu TH, cu blugi negri, curea cu tinte, cizme de piele lacuita (desi era cam cald pentru ele) negre, lanturi lungi de metal de atarnau de la curea, bretele negru cu capete de mort argintii ce atarnau si ele si hanoracul negru cu chitara si ea, Hana, cu tricou strmt negru cu stelute ciclam, skinny gri, conversi cu sireturi colorate, esarfa mare in carouri gri, alb si negru, traista lunga bej cu insinge colorate cu mesaje sinistre, un hanorac stramt negru cu roz si ghiozdanul in carouri. eu si ea. noi. Doua prietena, daca pot spune asa. Desi inca nu o consideram chiar o prietena. Era relatie ciudata. cu sentimente diferite. Uneori, tineam la ea, alteori ma enerva, uneori mi se parea superioara, alteori nicidecum, ba chiar rigida. in orice caz, eu, ea, mall. Cam atat imi mai vine in minte acum.
Iesim fara niciun regret oe usa scolii, tinandu-ne de mana ca doua colege de gradinita si ne indreptam spre Mall. Hana ma priveste si zambeste. De data sta chiar zambeste.
-Stii...mie chiar mi-ar placea sa fim prietene. eu nu am avut niciodata o prietena asa buna...eu...
-ok, nicio problema, inteleg. Sincer, nici eu nu am prieteni, zic repede.
nici nu stiu ce spun. nici nu realizez. Si Larisa? Si Seth? am o best freind si un iubit! trezirea! am o best friend si un iubit!!! Situatia devine ciudata. cand sunt cu ea, uit compet de ei. Cand sunt cu ea, ma comport ciudat, zic anumite lucruri fara sa gandesc. Nu stiu cum, dar cand o vad pe Hana parca va d imaginea mea inainte de intru pe acel forum Th. Eram marginalizata de colegi, ma simteam singura, doream prieteni care sa semene cu mine. eram exact ca ea. si poate, macar de asta, ar trebui sa fac un mic efort s-o inteleg. asa eram si eu. emo sau nu, dar asa eram si eu.
-bineinteles ca putem fi prietene, zambesc.
Vantul imi flutura parul si i-l dadea de pe ochi Hanei. Insa totusi afara era destul de cald pentru luna noiembrie. Chiar prea cald. din cand in cand se mai vedea si cate o raza de soare. imi era cald in cizmele negre. Bine ca Mallul are aer conditionat!
Ma uit in spate si vad cum scoala aproape nu se mai zareste. imi inntorc capul, in timp ce vantul imi da parul in ochi, si apoi in gura. Ma uit la ceas si zambesc. pana la urma, cred ca o sa ma simt bine cu hana la Mall.
-ma bucur ca te cunosc, zise ea ganditoare.
-si eu...raspund scurt, desi nu ma asteptam ca ea sa-mi zica asta.
-pari speciala...
ce era sa-i zic? ca si ea mi s-a parut la fel? mai bine tac si zambesc ca o tocilara pe care o lauda profesorii.
Simt adiera vantului, iar in minte imi rasuna Schrei. Ma simt mai libera ca niciodata.
_______________________________________
Come on lets show, them your love
Rip out the wings of a butterfly
For your soul, my love
Rip out the wings of a butterfly
For your soul
|
|
