|
|
da, yo sunt criminala de profesie...sa vedeti ca o sa omor si in ficul asta ...
Ep14 -stiu, incerc doar sa uit...eu sunt o persoana mai timida, nu ma bag in discutii si imi fac prieteni foarte greu. Poate de asta m-am bucurat atat de mult ca ai venit tu la mine. Si eu te-am observat, tu ai fost prima pe care am vazut-o din clasa si chiar doream sa... -hey, nici mie nu mi-a fost prea usor sa merg sa vorbesc cu tine. Si eu sunt mai putin sociabila si mai tacuta. dar , in fond, ce mai conteaza acum? -da, zise Hana zambind. Eu ma uitam de jur imprejur, pana m-am hotarat sa-i zic Hanei ca e cam tarziu si ca as dori sa merg acasa. Nu se supara asa cum credeam, dimpotriva, a inteles totul perfect. Pana la urma nu era deloc ciudata, nici macar asa de speciala. Era doar ca mine. semanam mult si asta ma uimea. Nici nu stiu cum se poate sa fim asa de apropiate, sa gandim la fel, sa simtim aceleasi lucruri. Sincer, acum chiar ma bucur ca am cunoscut-o. si poate de acum totul va fi mai usor. Nu voi mai fi singura in clasa, voi fi cu ea. Si colegii se luau de mine pentru ca eram ceva ciudat pentru ei, in schimb, daca suntem doua, ne lasa in pace. Am luat pungile cu haine si am plecat spre casa. -de o coafura noua ce zici? ma intreaba ea. Una asa, ca a mea? nu stiam ca sa zic. Nu prea imi placea si stiam ca nu imi va sta bine. -nu se poate fara? -ba da, ma gandeam ca poate am semana mai mult. -scuze, Hana, dar chiar nu vreau, am refuzat. Din nou nu mi se paruse ca o deranjase. Desi nu vroiam sa-i zic, nu doream sa-mi chimb coafura si din cauza parintilor. chiar nu stiu si nu vreau sa stiu cum ar reactiona la...asa ceva. A Am iesit din mall si mi-am pus castile in urechi. Durch den monsun la maxim. Nu mai ascultasem melodia asta de mult. vocea lui Bill era asa draguta...cred ca avea vreo 15 ani. deja parca vad imagini din videoclip. Erau asa scumpi. cred ca, daca ma gandesc mai bine, mi-ar fi placut ca si ea sa fie o fana TH pasionata, asa ca mine si ca...Larisa. Mda, larisa, ea nu stie de Hana. Cred ca trebuie sa o sun cum ajung acasa. Sincer, cel mai mult mi-as dori ca ea si Hana sa se imprieteneasca. Chiar cred ca o sa incerc sa le apropii in vreun fel. Larisa e de treaba si foarte prietenoasa, sincera, de incredere, chiar cred ca se vor inteleg bine. Oricum, azi n-am vorbit cu ea, lucru ce nu s-a mai intamplat de catva timp, asa ca trebuie sa ma revansez cat de curand. Ajung in fata blocului. -tu unde stai? o intreb pe Hana. -pe langa Mall. -ce??? strig eu. Si de ce... -am vrut sa te conduc. -dragut, zambesc eu. sincer, chiar nu trebuia, acum trebuie sa faci iar tot drumul. -ehhh...asa fac prietenele, zambi ea complice si pleca. eu am intrat in bloc cu gentile pline de haine. Voi vedea eu cum ii voi explica asta mamei. cred ca cel mai mult imi doresc sa nu mai ia la intrebari si sa ma lase sa probez hainele si sa o sun pe Larisa.
^si, of course, hana si larisa nu se vor intelege deloc...
_______________________________________

Come on lets show, them your love Rip out the wings of a butterfly For your soul, my love Rip out the wings of a butterfly For your soul
|
|