Carla Engel Hoch (17)- nascuta in anul 1833, in Germania..
“Of, papa, te rog, nu vreau sa ma duc sa invat acolo. Sunt numai fete care se gandesc la tesut, ceai si soti” il implora Carla pe tatal ei
“Carla, poarta-te ca atare si nu face situatia mai grea decat e deja” ii puse barbatul mana pe umar
“mai grea decat ce ?” intreba ea, incercand sa fie tare, si sa nu planga, si isi impreuna mainile in poala
“Daca nu ma asculti, Evelyn si cu mine o sa te trimitem in Anglia” zise el scurt
“Poftim ?” sari fata din scaun ca arsa
“Potoleste-te si stai jos. Cum sa te ridici asa ?” intreba el, enervat
“Cum adica, femieia aia rea, dupa ce ma tine inchisa in casa toata ziua, nu ma lasa sa calaresc, nu ma lasa sa studies franceza, abia daca ma lasa la pian si sa pictez, vrea sa scape definitive de mine ?” in timp ce o lacrima I se prelinse pe obraz
“Este mama ta si te iubeste, iti vrea numai binele, va si mine”
“Nu este mama mea” tipa ea “este o profitoare care nu ar putea niciodata sa o inlocuiasca pe mama”
Barbatul se ridica si el enervat, si ii trase o palma peste fata “Cum iti permiti ?”
“Uite ca imi permit sa spun adevarul din cand in cand” si isi puse mana pe obrazul care pulsa
“Sa te duci in camera te.. nu, sa te duci in pod, sa prinzi praf pana ce te inveti minte”
Carla era sigura ca ar fi trimis-o in grajd, daca nu ar fi fost dresorul de cai acolo. “Multumesc papa” zise ea printre dinti si iesi rapid din camera, cu rochia fluturandu-I dupa ea.
love dosen't have time – poza de emoidele, in Fan Fiction Archive · 45.2KB
_______________________________________ Ne.am pierdut.Ne.am pierdut adanc in noapte. Totul este efermer. Dar oare si prietenia?
Mi.aduc aminte...parca ieri eram un mocoflender care deabea putea sta in fundulet si putea rosti cuvantul "mama". Insa vremea s.a schimbat...am crescut...am pierdut acele momemte cand mama ma lua in brate...dar am trait...am trait si am visat...cu ochii deschisi si inchisi...mi.aduc aminte cum imi veneau in minte idei traznite si le puneam in aplicare...m.am distrat cu tine , m.am bucurat...cu tine... .Esti o persoana minunata...mi.ai fost mereu aproape...si asta inseamna mult pt mine...Daca ne certam...ne impacam...Deodata spuneam ca ne uram...dar in adancul sufletului ne iubeam...Ne minte.am...ne ceream scuze...spuneam adevarul..iar apoi spuneam 2 cuvinte ce ne.au facut sa devenim ceea ce suntem acum... Ne certam ne impacam ne distram dar asta este rolul nostru in viata... . Traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima!te iubesc!nu uita! Cathy
Carla urca scara de lemn pana in pod, ignorand scartaiturile pe care le scoatea asceasta la fiecare pas de al ei. Degetul de pe balustrada lasa in urma un santulet in praful gros.
Cand ajunse la ultima treapta, se impiedica, si cazu pe burta, ridicand un nor imens de praf, care se lasa incet peste ea. Fata incepu sa tuseasca, si se ridica pe mainile din fata incet, si apoi se sprijini de genunchi. Eventual se ridica.
“Vai, rochia mea” ofta ea, uitandu-se in jos la partea frontala a vestimentatiei, care era plina de murdarie. In cele din urma, se aseza pe ultima treapta, si isi ascunse fata in maini, incercand sa nu planga “ce prostuta sunt, plang se una singura pe intuneric” si la un moment dat, lovi cu cizma in lemnul treptei. Nu asta ar fi fost ciudat, ci ca a rasunat ceva, ca si cum ar fi zanganit un obiect mic intr-o cutie.
Carla se ridica si se incrunta “Doamne fereste, acum am si halucinatii ?”
Se apleca si lovi cu pumnul in treapta, din nou. Acelasi sunet.
“Ce straniu” si se hotari sa investigheze, avand in vedere ca oricum nu avea nimic altceva de facut. Incerca sa traga de treapta, sa o scoata, dar nu reusi. Incerca sa o scoata cu mainile goale. Intuil de spus ca nu I-a iesit.
Dupa indelungi cautari, gasi o cutie de ustensile de reparat, si scoase un ciocan, cu care scoase cuiele din treapta. Acest lucru facu sa se scoale chiar si mai mult praf.
Carla tusi si dadu cu mana in aer, ca sa mai scape de praf. In cele din urma, observa o cutie neagra. O impinse cu ciocanul, sa se asigure ca nu era nici un fel de gaza pe acolo, si apoi o scoase. O apropie de lumanare si se uita la ea cu atentie. Scria foarte mic si ciudat, nici nu putea sa descifreze. O scutura, si inauntru se auzi acelasi zanganit. Carla se uita ciudat la ea, si o deschise. Inauntru..
love dosen't have time – poza de emoidele, in Fan Fiction Archive · 34.9KB
_______________________________________ Ne.am pierdut.Ne.am pierdut adanc in noapte. Totul este efermer. Dar oare si prietenia?
Mi.aduc aminte...parca ieri eram un mocoflender care deabea putea sta in fundulet si putea rosti cuvantul "mama". Insa vremea s.a schimbat...am crescut...am pierdut acele momemte cand mama ma lua in brate...dar am trait...am trait si am visat...cu ochii deschisi si inchisi...mi.aduc aminte cum imi veneau in minte idei traznite si le puneam in aplicare...m.am distrat cu tine , m.am bucurat...cu tine... .Esti o persoana minunata...mi.ai fost mereu aproape...si asta inseamna mult pt mine...Daca ne certam...ne impacam...Deodata spuneam ca ne uram...dar in adancul sufletului ne iubeam...Ne minte.am...ne ceream scuze...spuneam adevarul..iar apoi spuneam 2 cuvinte ce ne.au facut sa devenim ceea ce suntem acum... Ne certam ne impacam ne distram dar asta este rolul nostru in viata... . Traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima!te iubesc!nu uita! Cathy
Inauntru un mic inel, in gaura caruia se afla un pergament mic. Carla puse cutia jos, scoase inelul si pergamentul, si incepu sa citeasca la lumina lumanarii “Pune-ti o singura dorinta care se va indeplini doar daca ai inima pura; spune-o tare si pune-ti inelul pe ce deget incape” zise ea cu voce tare.
Rase la propria ei naivitate, si desi o parte din ea vroia sa creada ca e adevarat “Vreau sa ma traiesc intr-o perioada in care gandurile sa fie mai libere, si in care sa-mi gasesc dragostea adevarata” si isi puse inelul pe deget, sperand din tot sufletul sa mearga
Pergamentul ii zbura in mana cealalta, iar pe perete aparu scris cu litere albe si mari “felicitari! Dorinta dumneavoastra a fost inregistrata. Se va intampla in..10..9..8..7..6..5..4..3..2..1”
In acel moment, Carla fu ridicata intr-un vartej, abia apucand sa traga un ziar. Intreaga viata ii zbura prin fata ochilor, de la locurile vazute, la persoanele la care a tinut.
Ateriza pe ceva tare, pe spate, imbracata in aceeasi rochie antica, intr-o bucatarie ultra moderna
“Toom ce naiba ai facut cu bricheta ?” striga cineva din apropiera
Carla isi puse mana peste ochi, si incepu sa bolboroseasca “nu mi se intampla mie, nu mi se intampla mie”
“In bucatarie” striga altcineva
love dosen't have time – poza de emoidele, in Fan Fiction Archive · 6KB
_______________________________________ Ne.am pierdut.Ne.am pierdut adanc in noapte. Totul este efermer. Dar oare si prietenia?
Mi.aduc aminte...parca ieri eram un mocoflender care deabea putea sta in fundulet si putea rosti cuvantul "mama". Insa vremea s.a schimbat...am crescut...am pierdut acele momemte cand mama ma lua in brate...dar am trait...am trait si am visat...cu ochii deschisi si inchisi...mi.aduc aminte cum imi veneau in minte idei traznite si le puneam in aplicare...m.am distrat cu tine , m.am bucurat...cu tine... .Esti o persoana minunata...mi.ai fost mereu aproape...si asta inseamna mult pt mine...Daca ne certam...ne impacam...Deodata spuneam ca ne uram...dar in adancul sufletului ne iubeam...Ne minte.am...ne ceream scuze...spuneam adevarul..iar apoi spuneam 2 cuvinte ce ne.au facut sa devenim ceea ce suntem acum... Ne certam ne impacam ne distram dar asta este rolul nostru in viata... . Traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima!te iubesc!nu uita! Cathy
Bill intra in bucatarie cu o tigara neaprinsa in gura, si incepu sa caute printre sertare. “am gasit-ooo” si se impiedica de fusta Carlei.
“Tom.. Tom vino repede” zise Bill, iar tigara ii cazu din gura
Tom se repezi in bucatarie, aluneca si ateriza exact langa Carla, care se ridica strigand “unde sunt ? ajutor”
Bill se uita la ea cu ochii mari. Nu vazuse asa o fata decat in filme, cu parul strans in spic si cu o rochie pana in podea, cu manusi albe pana deasupra cotului, si nefardata total.
“Calmeaza-te..” zise Tom si o apuca de umeri “de unde ai aparut ? cum ai intrat ? Sunt bodyguarzi afara”
Carla se uita de la Tom la Bill, si se controla sa nu planga ”in ce an suntem ?” intreba ea incet
Bill se incrunta, si se ridica langa Tom “nu stii in ce an suntem ? Vai fratioare e grav”
“Domnisoara, nu stiu unde sunt sau mai important, ce caut aici. Asa ca v-as fi extrem de recunoscatoare sa nu mai ma luati peste picior“
Tom si Bill se uitara la ea cu ochi mari “aoleu”
“Va rog frumos, in ce an suntem ?” incepu ea sa planga
“2006” zisera baietii in cor, iar fetei i se marira brusc ochii
love dosen't have time – poza de emoidele, in Fan Fiction Archive · 45.5KB
_______________________________________ Ne.am pierdut.Ne.am pierdut adanc in noapte. Totul este efermer. Dar oare si prietenia?
Mi.aduc aminte...parca ieri eram un mocoflender care deabea putea sta in fundulet si putea rosti cuvantul "mama". Insa vremea s.a schimbat...am crescut...am pierdut acele momemte cand mama ma lua in brate...dar am trait...am trait si am visat...cu ochii deschisi si inchisi...mi.aduc aminte cum imi veneau in minte idei traznite si le puneam in aplicare...m.am distrat cu tine , m.am bucurat...cu tine... .Esti o persoana minunata...mi.ai fost mereu aproape...si asta inseamna mult pt mine...Daca ne certam...ne impacam...Deodata spuneam ca ne uram...dar in adancul sufletului ne iubeam...Ne minte.am...ne ceream scuze...spuneam adevarul..iar apoi spuneam 2 cuvinte ce ne.au facut sa devenim ceea ce suntem acum... Ne certam ne impacam ne distram dar asta este rolul nostru in viata... . Traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima!te iubesc!nu uita! Cathy
Cum sa fie 2006 ? Suntem in vara anului 1850” zise ea, exasperata
Tom pufni in ras, in timp ce Bill se uita ingrijorat la fata “Ce dovada ai ?”
“Ce dovada ai tu ca e anul 2006 ?” zise ea, strambandu-se
Bill se ridica si deshise aragazul, usa la frigider, cuptorul cu microunde, apa la robinet, mixerul si blenderul “ajunge”
Carla incepuse sa planga si isi pusese mainile pe urechi “oprest zgomotul” zise ea, lacrimile curgandu-I pe fata.
“Hai, ma opreste ca face asta spume la gura” ii zise Tom, si Bill opri aparatura pe rand
“Acum pe bune fata, admit ca ai fost originala, facem niste poze, iti dam autografe, si pleci, okay ?” intreba Bill
“Nu am unde sa plec. Nu pot sa plec” zise ea, tinand strans in mana bucata de ziar pe care o apucase “am asta. Scrie data..” zise ea si ii intinse ziarul lui Tom
Tom isi dadu ochii peste cap, dar il inghionti pe Bill “bai, uita-te la data”
Bill se uita peste umarul lui Tom “da, si ? Multi oameni colectioneaza ziare vechi”
“Nu e vechi, e de luna trecuta” zise fata, la capatul puterilor
Bill se ridica si o trase si pe Carla in sus “uite, fata, mergem sa vedem cat de vechi e, si daca ai mintit, chemam politia”
“si daca nu minte ?” intreba Tom speriat
“Va dau cuvantul meu de onoare ca nu mint”
love dosen't have time – poza de emoidele, in Fan Fiction Archive · 70KB
_______________________________________ Ne.am pierdut.Ne.am pierdut adanc in noapte. Totul este efermer. Dar oare si prietenia?
Mi.aduc aminte...parca ieri eram un mocoflender care deabea putea sta in fundulet si putea rosti cuvantul "mama". Insa vremea s.a schimbat...am crescut...am pierdut acele momemte cand mama ma lua in brate...dar am trait...am trait si am visat...cu ochii deschisi si inchisi...mi.aduc aminte cum imi veneau in minte idei traznite si le puneam in aplicare...m.am distrat cu tine , m.am bucurat...cu tine... .Esti o persoana minunata...mi.ai fost mereu aproape...si asta inseamna mult pt mine...Daca ne certam...ne impacam...Deodata spuneam ca ne uram...dar in adancul sufletului ne iubeam...Ne minte.am...ne ceream scuze...spuneam adevarul..iar apoi spuneam 2 cuvinte ce ne.au facut sa devenim ceea ce suntem acum... Ne certam ne impacam ne distram dar asta este rolul nostru in viata... . Traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima!te iubesc!nu uita! Cathy
Tom si Bill se uitau la ea cu sprancenele ridicate “unu din noi sta cu ea, unul se duce sa vada cu ziarul” zise Bill in cele din urma “mi-e indifferent asa ca alege”
Tom se uita de la fata la ziar “sa stau cu o tipa care nu stie pe ce lume e, sau sa ma duc la ziare vechi ? Hai ca ma multumesc cu tipa, asta e”
“Ai grija ma, sa nu indraznesti” il atentiona Bill
“Sa ce ?” ranji baiatul
“Stii la ce ma refer” si in 10 minute iesise pe usa
Tom o lua pe fata de mana si o aseza pe scaun la masa “cum te cheama draga ? Stii macar ?”
“Carla Engel” zise ea incet, uitand de formalitati
“Engel te cheama ? Serios ?” ridica el din spracene in timp ce ii turna suc in pahar
“De ce as minti ? Doamne, esti obisnuit cu oameni mincinosi ?”
“Pai fetele isi mai schimba numele..” ridica el din umeri “Tom”
“Incantata de cunostinta Thomas” si pleca capul
“Thomas ? Nici mama nu-mi zice asa” rase el
"Unde e mama ta ? Mi-ar face o deosebita placere sa o cunosc"
love dosen't have time – poza de emoidele, in Fan Fiction Archive · 3.9KB
_______________________________________ Ne.am pierdut.Ne.am pierdut adanc in noapte. Totul este efermer. Dar oare si prietenia?
Mi.aduc aminte...parca ieri eram un mocoflender care deabea putea sta in fundulet si putea rosti cuvantul "mama". Insa vremea s.a schimbat...am crescut...am pierdut acele momemte cand mama ma lua in brate...dar am trait...am trait si am visat...cu ochii deschisi si inchisi...mi.aduc aminte cum imi veneau in minte idei traznite si le puneam in aplicare...m.am distrat cu tine , m.am bucurat...cu tine... .Esti o persoana minunata...mi.ai fost mereu aproape...si asta inseamna mult pt mine...Daca ne certam...ne impacam...Deodata spuneam ca ne uram...dar in adancul sufletului ne iubeam...Ne minte.am...ne ceream scuze...spuneam adevarul..iar apoi spuneam 2 cuvinte ce ne.au facut sa devenim ceea ce suntem acum... Ne certam ne impacam ne distram dar asta este rolul nostru in viata... . Traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima!te iubesc!nu uita! Cathy
"Pai.. si tu ?" intreba ea "nu locuiesti cu parintii ?" total uimita
" Nu.." zise el totul parandu-i-se normal " locuiesc cu fratele meu geaman Bill, cel care a plecat"
"Acel baiat era fratele tau ? Dar nu semanati deloc ? Si de ce ai parul ala de Tarzan in cap ?" " Pai...la noi e in felul urmator...fiecare cu stilul lui...eu sunt rapper el e rocker..shi astea sunt dreaduri" shi arat spre parul lui
"Pot sa.." si dadu din mana "pot sa ating ?"
" Da..logic..nu mushca" shi o lasa sa-l atinga
Carla atinse cu buricul degetelor un dread de-al lui "e aspru.."
" Da..shtiu..dar sunt super marfa..adk nu trebuie sa ma spal foarte des..dar necesita ingrijire" shi isi mangaie cu drag coada
Carla zambi "cati ani ai ? Esti tare inalt"
" Shaishpe...tu?"
"Shaisprezece.. eu am shaptesprezece" zise ea
" Da..shi noi facem shaptishpe in cateva luni"
"Ooof dar cine e profesorul vostru de literatura?" " Am renuntat la shcoala anu' asta"
"Cum ai renuntat la scoala ? Ce urat.. " dadu ea din cap
" Pai cu repetitzii shi concerte nu mai avem timp shi de shcoala...vrei un pahar de cola?" shi scoase din frigider o sticla shi bau cam un sfert din ea apoi se shterse cu mana la gura
"Unu.. nu stiu ce e aceea cola.. doi.. nu este igienic sa bei dintr-o sticla direct.. si trei.. nu e frumos sa te stergi cu mana la gura"
" Ok" shi trase o ragaitura dupa care ii zambi fetei " deci iti pun shi tie un pahar? e bun..e un fel de bautura..i se spune suc"
Carla dadu din cap, dandu-si seama ca era un razboi de mult pierdut "nu, multumesc" isi ridica fustele si se duse mai incolo, sa se uite pe geam
" Vad ca nu prea itzi place lumea de aici" ridica el din sprancene dupa care mai lua o gura de cola shi baga sticla in frigider
"Uita-te ce haine au fetele alea" si arata cu degetul spre niste tipe in blugi si maieuase
" Da..arata beton" saliva el
"Beton ? Adica asfalt ?" dadu ea din cap
" Nu mey...adk zooper marfa" shi incepu sa rada
"Marfa ? Adica obiecte ?" se incrunta ea
" Nu..adk sunt bune" shi se tinea de burta
"Sunt bune de ce ?" " La pat.." shopti el " nu..nu intelegi..pe limbajul tau...arata bine...sunt imbracate frumos" shi o batu compatimitor pe umar
"Sunt imbracate ca niste barbati indecenti, cum pot sa zici ca sunt imbracate frumos ? Uite, aia cu parul scurt.. cum poate sa aiba parul asa scurt ?"
" Se poarta..." ridica el din umeri " aa..shi o vezi pe gagica aia in fusta? sunt tare la moda ciorapii pe care ii are"
"Sunt la moda astfel de ciudatenii ? Aoleu, vai, o sa lesin" si isi puse mana pe frunte
" Sa nu-mi faci scene dastea" beli el ochii
Carla isi lua mana de pe frunte "este perfect acceptabil ca o domnisoara sa lesine"
" Da..nu shi aici" o privi el in continuare amenintzat de situatzie
"Bine bine.. dar atunci.. ce fac, nu pot sa nu fiu la moda.." ridica ea din umeri si se uita in jos "si asta e cea mai moderna rochie pe vremea mea"
" Pai..intai ashteptam sa vedem ce zice Bill cand se intoarce shi apoi mai vedem noi"
"Si unde s-a dus domnisorul ?"
" Domnishorul? Femeia" shi cazu in fund tinandu-se de burta "..diva...shi ce mai vrei" ingaima el
Clara se duse langa el si se uita in jos, ingrijorata "esti bine ?"
" Da..sunt bine" incerca el sa se potoleasca " shi ca sa-ti raspund la intrebare..diva s-a dus sa verfice dak e adevarat ce indrugi tu...ar trebui sa se intoarca" shi se sprijini de dulap shi se ridica
"Te-ai lovit mai ?" isi continua ea discursul, ignorand ce spusese Tom
" Nu...sunt bine..nu am nimic..ma distreaza la culme ce zici" shi incepu iar sa rada batand cu pumnu' in masa
love dosen't have time – poza de emoidele, in Fan Fiction Archive · 5.8KB
_______________________________________ Ne.am pierdut.Ne.am pierdut adanc in noapte. Totul este efermer. Dar oare si prietenia?
Mi.aduc aminte...parca ieri eram un mocoflender care deabea putea sta in fundulet si putea rosti cuvantul "mama". Insa vremea s.a schimbat...am crescut...am pierdut acele momemte cand mama ma lua in brate...dar am trait...am trait si am visat...cu ochii deschisi si inchisi...mi.aduc aminte cum imi veneau in minte idei traznite si le puneam in aplicare...m.am distrat cu tine , m.am bucurat...cu tine... .Esti o persoana minunata...mi.ai fost mereu aproape...si asta inseamna mult pt mine...Daca ne certam...ne impacam...Deodata spuneam ca ne uram...dar in adancul sufletului ne iubeam...Ne minte.am...ne ceream scuze...spuneam adevarul..iar apoi spuneam 2 cuvinte ce ne.au facut sa devenim ceea ce suntem acum... Ne certam ne impacam ne distram dar asta este rolul nostru in viata... . Traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima!te iubesc!nu uita! Cathy
uuu da lam facut eo[cathy]k o pretena...o sa urmeze nishte faze km urate adk mai d 18 ani k fata aia avea 17 ani si ia venit ideea asta...da sa nu va zoopi....pls
love dosen't have time – poza de emoidele, in Fan Fiction Archive · 2.4KB
_______________________________________ Ne.am pierdut.Ne.am pierdut adanc in noapte. Totul este efermer. Dar oare si prietenia?
Mi.aduc aminte...parca ieri eram un mocoflender care deabea putea sta in fundulet si putea rosti cuvantul "mama". Insa vremea s.a schimbat...am crescut...am pierdut acele momemte cand mama ma lua in brate...dar am trait...am trait si am visat...cu ochii deschisi si inchisi...mi.aduc aminte cum imi veneau in minte idei traznite si le puneam in aplicare...m.am distrat cu tine , m.am bucurat...cu tine... .Esti o persoana minunata...mi.ai fost mereu aproape...si asta inseamna mult pt mine...Daca ne certam...ne impacam...Deodata spuneam ca ne uram...dar in adancul sufletului ne iubeam...Ne minte.am...ne ceream scuze...spuneam adevarul..iar apoi spuneam 2 cuvinte ce ne.au facut sa devenim ceea ce suntem acum... Ne certam ne impacam ne distram dar asta este rolul nostru in viata... . Traieste fiecare clipa ca si cum ar fi ultima!te iubesc!nu uita! Cathy
