TOKIO HOTEL REVOLUSION
|
Nou pe simpatie:
Ank_beleaua la Simpatie.ro
 | Femeie
25 ani
Bucuresti
cauta Barbat
35 - 51 ani |
|
|
TOKIO HOTEL REVOLUSIONInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #11 |
 ada_bill°Super-VIP Immer Zusammen๋Din: Lumea viselor
Postari: 1765
|
|
vreau si eu next-ul, e super. Abia astept sa-l vad pe tom in actiune 
_______________________________________
|
|
| |
|
| #12 |
 BuBlle๋°Senior Member°Din: Micul Paris
Postari: 289
|
|
3.
Intru in cabinet, si imediat dupa mine asistenta mea, ce vine cu o targa.
-“avem unul nou. Nu se stie din ce cauza a murit. ochii i`au sangerat in timpul mortii sale”
-“de unde stii astea?”
-“a declarat un martor”
-“unde a fost gasit, mai exact?”
-“la metrou”
-“o fi dat metroul peste el, s`au so fi electrocutat”
Dau plasticul care invelea mortul si ..o imagine de soc imi apare in fata ochilor. Tipul era plin de sange pe toata fata. Ma uit speriata si ii zic asistentei sa`mi aduca halatul si manusile. Ii iau probe de sange si urina. Poate avea un virus neidentificat. Nu stiu. Nu am mai vazut asta pana acum. Ii iau probe si le trimit la laborator. Efectuez autopsia, insa eu nu am gasit nimic ineregula cu corpul lui. Poate avea Alport ..acesta provoaca leziuni oculare. Hmm ..analizele vin peste doua zile minunat. Cand ies din caninet pentru a kua pranzul, pe hol ma intalnesc cu Richi si asistenta mea, cu o targa dupa ei.
-“ce este?” ii intreb curioasa dand plasticul ce acoperea omul mort.
-“inca unul, aceeasi reactie ca si tipul dinainte. Vasele oculare sparte.” Imi spune asistenta.
-“bine, du`l la mine in birou si ma ocup de el dup ace vin de la masa” spun si ma indepartez de cei doi.
Nu stiu ce poate fi. Ma intreb daca nu este vreun virus. Off, uite cum trece si timpul. Plec de la masa si ma indrept din nou spre cabinet. In mijlocul acestuia, o targa cu o femeie moarta pe ea. studiez exteriorul corpului. Nici o leziune sau vreun soc. Totul este normal, inafara faptului ca sangele se afla pe fata. Ii fac autopsia. Aflu ca aceasta fata avea si leucemie, dar era in faza de inceput. Insa, vasele oculare sunt sparte. Ciudat ..ambii aceeasi problema. Ce bine. in sfarsit plec. S`a terminat programul. Imi dau jos halatul, incui cabinetul si ies din cladire.
Cand sunt in autobuz, telefonul incepe sa sune. Pe ecran “Tom”. Off ..alt caz. Cine stie. Poate avea vreo legatura cu mortii aceea doi, adusi azi.
-“da..”
-“Buna, draguta. A trecut mult timp de cand nu ne`am mai vorbit.”
-“si esti mandru ca acum ai ocazia? Hai zii. Ce caz mai ai acum?”
-“uite. Nu mai vreau sa ma cert cu tine pentru ultima gogoasa ramasa in punga. Avem o treaba serioasa de data asta. Este vorba de ..”
-“wow. Stai usor baietas. Nu sunt politisca, sunt medic legist. Deci fara termini bizari.”
-“aha. Deci. ..oameni morti.”
-“normal. Cu asta ma ocup. Asta vad in fiecare dimineata, pranz si seara. Inclusive fratimiu. Deci, altceva mai impresionant?”
-“ma refer ca sunt gasiti morti in propiile case, cu ochii plini de sange, si calculatoarele arse.”
-“aha. Poate au varsat apa pe ele ..”
-“lasa`ma sa`ti improspatez memoria. Hard`disc`ul calculatorului este ars. Noi credem ca este vreun site sau vreun virus, pus de cineva in miscare ..”
-“doar nu vrei sa zici ca ..”doctorul” ataca din nou?”
-“ba chiar la asta ma refer ..”
-“atunci treci pe la mine in seara asta. ..Pa.”
-“ok. Pa.`”
_______________________________________
   
Poţi să fii unul din miile de oameni din tramvai care te însoţesc în fiecare zi spre muncă, nu zii că nu dai doi bani pe el, suntem toţi o apă şi-un pământ ca fiecare are un cuvânt de spus şi-un loc în mormânt. Poate când n-ai bani te roade, dar vezi tu, ce să mai zic de ăia care-ţi ştrerg parbrizu’, sau restu’ ? Acest pesimism te macină, ai o stare de greaţă şi până şi aurolacii din colţ sunt mai plini de viaţă ca tine. Îţi dau speranţa pentru o porţie de tutun, că a fi român e o problemă de personalitate. Poate că eu sunt simplu dar înainte de toate trec peste orice când viaţa-mi pune beţe-n roate. Deci dacă eşti simplu nu căuta să creadă alţii că eşti complex c-o să pari altu’ care nu se-ncadrează-n context. Oricine-ai fi ai un rol, cine-ţi testează speranţa spune-i în faţă: „Ştii? Eu aşa-mi trăiesc viaţa”.
Dacă rolul ăsta mi-a fost dat în acest joc, o să-l joc.Totul e scris, nu depinde de noroc. Că dacă eu sunt la pământ îmi mai rămâne speranţa. Zii ce vrei tu, ştii, eu aşa-mi trăiesc viaţa.
|
|
| |
|
| #13 |
|
|
wow 
actiune virusi....criminali
ador ficul asta
|
|
| |
|
| #14 |
|
|
hmmm...parca am mai citit ficu'....dar doar inceputu'
dar nu mai stiu unde
in fine vreau si eu nextu 
|
|
| |
|
| #15 |
BuBlle๋°Senior Member°Din: Micul Paris
Postari: 289
|
|
Hm. Da. Cred si eu asta. Cumva pe un forum cu LaFee? Cred ca acolo. lti cunosc nick'name'ul.
_______________________________________
Poţi să fii unul din miile de oameni din tramvai care te însoţesc în fiecare zi spre muncă, nu zii că nu dai doi bani pe el, suntem toţi o apă şi-un pământ ca fiecare are un cuvânt de spus şi-un loc în mormânt. Poate când n-ai bani te roade, dar vezi tu, ce să mai zic de ăia care-ţi ştrerg parbrizu’, sau restu’ ? Acest pesimism te macină, ai o stare de greaţă şi până şi aurolacii din colţ sunt mai plini de viaţă ca tine. Îţi dau speranţa pentru o porţie de tutun, că a fi român e o problemă de personalitate. Poate că eu sunt simplu dar înainte de toate trec peste orice când viaţa-mi pune beţe-n roate. Deci dacă eşti simplu nu căuta să creadă alţii că eşti complex c-o să pari altu’ care nu se-ncadrează-n context. Oricine-ai fi ai un rol, cine-ţi testează speranţa spune-i în faţă: „Ştii? Eu aşa-mi trăiesc viaţa”.
Dacă rolul ăsta mi-a fost dat în acest joc, o să-l joc.Totul e scris, nu depinde de noroc. Că dacă eu sunt la pământ îmi mai rămâne speranţa. Zii ce vrei tu, ştii, eu aşa-mi trăiesc viaţa.
|
|
| |
|
| #16 |
|
|
da m-am uitat acum...de pe forumul cu LaFee il stiu  ...esti buffa nu?
oricum pune nextu 
|
|
| |
|
| #17 |
BuBlle๋°Senior Member°Din: Micul Paris
Postari: 289
|
|
Aha. Buffa sunt.<333. lnca cateva comm'uri si oun next.'
_______________________________________
Poţi să fii unul din miile de oameni din tramvai care te însoţesc în fiecare zi spre muncă, nu zii că nu dai doi bani pe el, suntem toţi o apă şi-un pământ ca fiecare are un cuvânt de spus şi-un loc în mormânt. Poate când n-ai bani te roade, dar vezi tu, ce să mai zic de ăia care-ţi ştrerg parbrizu’, sau restu’ ? Acest pesimism te macină, ai o stare de greaţă şi până şi aurolacii din colţ sunt mai plini de viaţă ca tine. Îţi dau speranţa pentru o porţie de tutun, că a fi român e o problemă de personalitate. Poate că eu sunt simplu dar înainte de toate trec peste orice când viaţa-mi pune beţe-n roate. Deci dacă eşti simplu nu căuta să creadă alţii că eşti complex c-o să pari altu’ care nu se-ncadrează-n context. Oricine-ai fi ai un rol, cine-ţi testează speranţa spune-i în faţă: „Ştii? Eu aşa-mi trăiesc viaţa”.
Dacă rolul ăsta mi-a fost dat în acest joc, o să-l joc.Totul e scris, nu depinde de noroc. Că dacă eu sunt la pământ îmi mai rămâne speranţa. Zii ce vrei tu, ştii, eu aşa-mi trăiesc viaţa.
|
|
| |
|
| #18 |
ada_bill°Super-VIP Immer Zusammen๋Din: Lumea viselor
Postari: 1765
|
|
devine interesant
_______________________________________
|
|
| |
|
| #19 |
|
|
BuBlle[scz dar am uitat cum t cheama  ]imi dai si mie id-ul tau ?
scz de off
asa deci revenind vreeeeau si eu nextu'
|
|
| |
|
| #20 |
BuBlle๋°Senior Member°Din: Micul Paris
Postari: 289
|
|
Bianca ma cheama. ala_alicia2000 este id'ul meu.
4.
Ajung acasa. lntru. In casa, forfota mare. Bill era in bucatarie, preagtea niste aperitive. In casa, cred ca erau mai multi de zece colegi de`ai lui. Pentru a ma face vazuta, trantesc usa de la intrare, imi arunc geanta pe masuta ce se afla pe hol, si`mi dau paltonul jos. Ingrijorat, Bill iese din bucatarie si ma ia deoparte.
-“te rog, imi pare rau`.”
-“Bill ..ce faci`? Ce dracu` e in casa? Cine sunt astia`? Muzica se aude de pe casa scarii. Poti sa`I dai afara? O sa vina Tom.”
-“Tom?! Ce cauta iar`?”
-“alt caz. Azi am avut vreo doi morti la cabinet`. Amandoi aceleasi ssimtome.” I`am raspuns dupa care imi aprind o tigara.
Bill se duce in sufragerie, vorbeste cu oaspetii sai, apoi incep sa plece unul cate unul`, linistiti. In timp ce ieseau, printre ei intra Tom, confuz.
-“petrecere?” intreaba intrand in bucatarie, dandu`si sapca jos.
-“ouf ..Bill. l`a adus pastia`. Nici nu`I cunosteam. In fine. Deci` ..ce este?”
-“pai ..au fost gasiti pana acum patru persoane moarte, in propiile apartamente. Calculatoarele arse. Singurul lucru in comun la ei este modul in care au murit. Ma gandesc ca poate “doctorul” actioneaza din nou.”
-“dar Tom ..nu a fost bagat la inchisoare`?”
-“ba da. lnsa a fost eliberat pentru buna purtare ..”
-“nici nu te`am intrebat. Vrei o cafea? O gustare? Ceva?”
-“cred ca o cafea si o tigara ar fi perfect..”
In timp ce ii pregateam cafeaua, Bill intra in bucatarie. Se uita la Tom, apoi se aseaza pe un scaun.
-“ce este linistea asta aici`?” intreb eu in timp ce ii puneam cafeaua lui Tom pe masa si ii ofeream o tigara din pachetul meu.
-“Teri ..imi pare rau`”
-“pentru ce, puiule`?”
-“ca nu ti`am cerut voie sa fac acea petrecere`..” mi`a raspuns Bill cu capul` in jos.
-“nu`ti face griji. Am altele pe cap acum. Hai ..du`te. Trebuie sa vorbesc ceva cu Tom.”
M`a ascultat si a facut exact ce i`am zis. Imi este mila de el. Nu a avut o copilarie foarte linistita. A vazut cum i`a murit mama in propiile brate. Tata ne`a lasat singuri, plecand cu o alta femeie. In fine.
-“si ..ai cercetat ceva`? Ce au in comun toti acesti oameni`?”
-“nimic. ..inafara faptului ca toti au hard`disc`urile arse ..nimic. Dar ..cred ca am o idee. Vorbim maine cand vin sa te iau la sectie. Acum trebuie sa plec. Vezi ca la 9 dimineata sunt aici. ..Pa`”
-“off. Fie. Pa`..”
A iesit la fel de lenes cum a intrat in casa. Era tare tipu`, chiar daca era o anumita concurenta intre noi, cand venea vorba de aceste cazuri ciudate. Chiar daca ne ocupam de lucruri diferite, vrem sa aratam amandoi ca suntem la fel de buni si in profesia celuilalt. Si fiecare misiune se termina cu aceleasi cuvinte “Ai fost extraordinar/a.”, si dupa nu ne mai vorbim luni intregi.
_______________________________________
Poţi să fii unul din miile de oameni din tramvai care te însoţesc în fiecare zi spre muncă, nu zii că nu dai doi bani pe el, suntem toţi o apă şi-un pământ ca fiecare are un cuvânt de spus şi-un loc în mormânt. Poate când n-ai bani te roade, dar vezi tu, ce să mai zic de ăia care-ţi ştrerg parbrizu’, sau restu’ ? Acest pesimism te macină, ai o stare de greaţă şi până şi aurolacii din colţ sunt mai plini de viaţă ca tine. Îţi dau speranţa pentru o porţie de tutun, că a fi român e o problemă de personalitate. Poate că eu sunt simplu dar înainte de toate trec peste orice când viaţa-mi pune beţe-n roate. Deci dacă eşti simplu nu căuta să creadă alţii că eşti complex c-o să pari altu’ care nu se-ncadrează-n context. Oricine-ai fi ai un rol, cine-ţi testează speranţa spune-i în faţă: „Ştii? Eu aşa-mi trăiesc viaţa”.
Dacă rolul ăsta mi-a fost dat în acest joc, o să-l joc.Totul e scris, nu depinde de noroc. Că dacă eu sunt la pământ îmi mai rămâne speranţa. Zii ce vrei tu, ştii, eu aşa-mi trăiesc viaţa.
|
|
| |
|
