|
|
Episodul 39
Planuri... comune?!
(I)
~Peste o luna~
Liceul San Roque stralucea sub lumina unui nou soare proaspat, de primavara. Steagul Germaniei flutura usor aminat de o briza calda, iar iarba, florile, pomii reinviau sub placeutele simfonii ale pasarilor care zburau din creanga-n creanga. Minunat! Un calduros si vesel inceput de aprilie!
Mai putin pentru elevii SRS-ului, care stricau frumoasa imagine, mai toti erau „emo” in perioada asta, din mai multe motive: unul ar fi acela al inceputul perioadelor de examene finale de an. Un adevarat stres! Mai ales pentru anul final (IV) pentru ca erau perfect constienti ca trebuie sa le treaca, acum ca, desi fiecare sustinea ca nu invatau, erau totusi elevii unui liceu bun(in ciudat laudelor excesive, chiar era) si vroiau sa faca ceva mai departe. Celalt motiv erau senditele anuale cu parintii, sendinte realizate cu intreg colectivul profesoral, intreaga catedra a clasei, inclusiv persoanalul liceului, parintii tuturor elevilor si chiar si elevii, iar in cazuri speciale, psihologoul scolii.
*
Judecand dupa huiduilelile si zgomotele ce veneau din sala anului IV B se citea ca dintr-o carte deschisa faptul ca Grandy, le tine, sau incerca sa le tina un discurs.
„Dragi elevi ai prestigiosului liceu San Ro...”
„La subiect!” l-a intrerupt Teo. Oricum toti stiau ce avea de spus.
„Rold!”
„Gata, tac!”. Sarah, de langa el, incepu sa rada cu pofta si-l saruta incet pe buze.
„Trecand la subiect, sedinta cu parintii a fost pusa miercuri la orele 19.”
Din clasa s-au auzit hiuduieli, totusi discrete.
„Elevi! Gata! Nu inteleg de ce va stresati, intentia noasta e doar sa foram o legatura intre scoala, parinti si elevi, desi SRS-ul nu duce lipsa de asa ceva. Vreau sa nu lipseasca cineva, va reamitesc ca sunteti in ultimul an, chiar ultimul semestru, chiar ultimele luni.”
Elevi au inceput sa rada de poticneile lui Graind si acesa s-a uitat urat.
„Tacere!” tipa el fand geamurile „sa tremure”. „Asa” continua zambind „o sa discutam despre viitorul vostru si nu numai. O sa particip pana si eu, la voi si la A. Va intereseaza direct sa va prezentati. Ca sa nu va suspunem unui efort care v-ar putea deranja ne-am ocupat noi si i-am anuntat pe parintii vostri, toti vin. Invatati pentru examene! Buna ziua!”
„Buuuna ziuaaa” se auzi sarcastic din clasa.
*
Dupa ore, in camera fetelor:
„Mie imi vine sa ma impusc! Nu se mai termina cosmarurile astea!” spuse Serena trantindu-se pe pat. Tocmai ce s-au aflat rezultate celui de-al doilea examen. Nu era rau pentru nimeni, dar mai erau inca 4 de sustinut.
Blair se aseza langa ea: „Gandeste-te dupa...”
„Nu vreu!” o intrerupse Serena „ce o sa ma fac eu fara voi?”
Amandoua au tacut. Asa era! Ce vor face in viitor? Gandurile lor profunde au fost intrerupte de zgomotele pe care le facea Sarah, complet absenta la discutia lor.
„Ce faci, omule?” se rasti Serena.
„Ma imbrac sa ma vad cu parintii lui Teo.” spuse ea stresata.
„Doamne! Voi ati stabilit data nuntii si noi nu stim, sau ce?”
„La ce te referi, Sere?”
„Adevarul e ca voi aveti cea mai solida si serioasa relatie din gasca. Zau!”
Sarah zambi rusinata, desi stia ca are dreptate. Nu era pentru prima oara cand cinau in familie si de fiecare data mergea perfect.
Sarah iesi din camera, grabita de parca adrea Troia, desi era in timp.
Blair isi nota ceva. Serena se plictisea.
„Ce faci?” intreba ea deja disperata, dar Blair ii spuse absenta sa astepte putin. Cu un ultim „aha” fata ii raspunse: „uite, calculam examenele. In 25 terminam, dupa e Pastele si... m-am gandit la ceva.”
„Zi”
„De plecat impreuna nu putem pentru ca pur si simplu nimeni nu se duce cu prietenii de Pasti pentru ca e o sarbatoare care se petrece in faimilie, asa ca ma-m gandit ca ar fi perfect sa cinam impreuna: ai mei, cu ai tai, parintii lui Bill si Tom, Sarah si Teo, sa ne cunoastem si noi socrii (rade)”.
Serenei ii sclipeau ochii: „genial!”
Blair zambi: „sa vorbim cu fiecare-n parte. O sa fie super.”
Serena incepu sa topai de bucurie, Blair era birilianta, se apropie de ea si o imbratisa puternic. Apoi se aseza din nou langa fata.
„So... nu te streseaza senditele?” intreba Serena putin stresata.
„Nu... nu cred ca o sa insinte pe altceva in afara de note, examene si ce vrem sa urmam.”
„Aici o sa iasa cu scandal pentru Sary.”
„Da, cu siguranta, adica parintii ei sunt oameni amabili, dar cand vine vorba de optiunea ei in legatura cu scoala de modeling...”
„Ar trebui s-o lase sa faca ce vrea ea!” spuse Serena revoltata.
„Da, dar... meloding poti face pana la 30-40 de ani, dupa ce faci?”
„O sa vorbim cu Sarah sa vedem totusi ce are de gand.”
Telefonul Serenei se auze sunand, iar fata alerga spre el.
„Da?”
„Iubito, hai sa-i lasam pe Tom si Bli` singuri.”
Serena incepu sa rada: „in cat timp?”
„In 10 minute in parcare, te duc eu”
„Bine, iubitule!”
„Nu-mi spune ca iar va duceti in apartament.” spuse Blair amuzata.
Serena ranji.
„Doamne! Ce... potent e Bill!”
„Adevarul e ca... ne iubim mult si in afara de asta ne mistuie o pasiune arzatoare pe amandoi. Parca sunt doua flacari care ard in permaenta.”
Blair clpi socata: „tu chiar ai invatat pentru literatura! Bravo, iti scoti si tu medii mai mari”
Serena rase: „Hai ca te las cu To-ooom!”
Blair inrosi, iar Serena a fugit spre parcarea liceului.
Cu scuzele de rigoare ţin să spun încă de pe acum că în perioada tezelor nu voi putea lăsa decât mici Preview-uri. Mulţumesc anticipat pentru înţelegere şi-mi pare rău că... nu pot posta mai des.
|
|
,poate are si ea ceva treaba poate.Nu stiau daca am mai lasat comm la ficul tau dar oricum este super si il citesc de ceva vreme.Imi place cum ai tinut in suspans de fiecare data.Super 
! Mama lor de viruşi! Acum am rezolvat. Încerc să pun cât mai curând cu putinţă, numai că e o siuaţie cam aiuera pentru mine pentru că în afară de teze care exact acuma vin mai e şi banchetu' şi un examen la engleză. Oricum vă anunţ că 100% până la vară e gata.
