|
|
Episodul 23
Nicio consecinta
(sau…)
Bill o studia fara sa clipeasca, iar Serena se uita in jos incercand sa-i evite privirea. In momentul urmator el se trezi la realitate si se ridica de pe canapea, incetand s-o mai priveasca.
„Draga, sa nu crezi cine stiu eu ce… am facut asta ca sa nu te lovesc sau sa fac ceva mai rau.” spuse el repede, pe un ton superior.
„Ah, nu zau?!” ii replica Serena nervoasa, „ei bine as fi preferat sa ma fi lovit! Macar nu ar fi fost asa scarbos! Daca mai pui vreodata vreun deget pe mine jur ca ramai far pretiosul tau…”
Bill se enerva, insa s-a abtinut si se duse direct in camera lui, pe care si-o alesese deja, evitand inca o cearta.
Fata decise sa profite de faptul ca a ramas singura sa se mai linisteasca. A aprins televizorul si si-a luat o sticla de Cola.
Bill a iesit pe balconul camerei lui si privi in jur. Avea o privelisete mirifica asupra orasului. Intr-adevar apartamentul era plasat bine. Miile de luminite multicolore, cladirile inalte si impunatoare, oameni grabiti ce pareau ca niste furnici, seara stapana peste Munchen ii lasa un fior in tot corpul. Vanticelul rece oarecum de toamna ii mangaia suav fata si ii flutura parul usor. Bill privi in sus si constata ca era destul de innorat, se simtea oareceum ca ar urma o poaie urata, insa nu baga de seama ci continua sa se bucure de priveliste.
Baiatul a tresarit puternic in momentul in care a auzit ceva sparnagu-se urmat de un „aau”. Iesi repede din balcon si cat ai zice „peste” ajunse in sufragerie unde o gasi pe Serena strangand niste cioburi si tinand un servetel patat de sange pe degetul mic.
„Serena!” exclama Bill si se apropie repede de ea, „lasa-ma sa vad, esti bine?”
Serena nu parea prea afectata, dar Bill tot credea ca e ceva destul de rau pentru ca serveteleul era destul de rosu. Fata il privi mirata, iar el ii lua degetul. Era plin de sange si se putea vedea o taietura deschisa. Ea parea nepasatoare si vru sa-si traga detegul pentru a continua sa stranga ciouburile.
„Doamne, Serena! Te-ai taiat rau, sangereaza inca.”
Fata ridica din umeri: „trece…” spuse ea, desi era vizibil c-o doare.
„Cum s-a intamplat?” intreba Bill inca tinandu-i mana in mana lui, stergand usor degetul ei cu servetelul.
„Am spart sticla” spuse ea strabandu-se de durere cand Bill o atinse pe rana. El ii vazu reactia si ii lua degetul sufland aer rece. Fata se mai linisti si-si trase mana si incepu sa stranga iar cioburile de jos.
„Lasa!” zise Bill „strang eu aici, du-te la baie, si-ti dau eu dupa aia un bandaj.”
Fata initial nu a vrut sa-l asculte, insa il privi in ochi si a ramas masca. Era ingrijorat, speriat si se vedea ca-i pasa, Serena putin socata il intreaba:
„Nu te deranjeaza, deci, daca strangi tu aici?”
„Bineinteles ca nu, du-te la baie si spala-te putin” ii spuse Bill, sprijinind-o de mana, ca sa nu calce pe vreun ciob. Serena se indrepta spre baie.
Bill se aseza in genunchi si incepu sa stranga cioburile, in timp ce Serena a deschis robinetul de la baie si-si analiza mai bine taietura. Nu era prea mare, insa era adanca, pe partea laterala a degetului mic. Fata puse degetul sub jetul de apa si a simtit cum o ustura un pic, insa continua sa se spele cu zambetul pe buze. Era inca mirata de privirea si reactia imaturului de Bill. Poate ca… ea poate descoperi un baiat tandru, simpatic, modest… neah! Exagereaza!
Inchise robinetul si se intoarse in sufragerie. Bill deja stransese tot si statea pe jos.
„Am… multumesc pentru ca ai strans.”
„Ai terminat, te-ai spalat?”
Ea aproba din cap, iar Bill se duse in camera lui, Serena a crezut c-o va lasa singura, asa ca se tranti pe canapea, bagandu-si degetul in gura. Ar fi vrut ca Bill sa-o ia in brate, dar nu stia de ce tanjea dupa asta. Inchise incet ochii de durere, insa a tresarit cand a auzit pasi langa ea.
„Stai linistita, eu sunt” ii spuse calm baiatul. Acesta scoase repede degetul din gura.
„Lasa-ma sa-l dezinfectez” Serena il privi mirata, avea un arsenal de vata, tifon, leucoplaste, solutii.
„Bill, nu e asa grav” spuse fata razand.
„Se poate infecta, da-mi degetul”
Neavand ce protesta, ea ii intinse mana si Bill uda o bucata de vata cu spirt si curata sangele intarit de langa rana, fata strangea din dinti de durere si se linistea cand Bill ii sufla aer rece. Privirea lui o incalezea, o privea cu compasiune, avea grija sa nu o raneasca, sa nu atinga taietura. Dupa ce i-a sters sangele a luat un leucoplast pe care i l-a atasat usor peste taietura.
„Multumesc, Bill” spuse fata zambindu-i usor.
„Nu e inca gata.”
„Doamne, Bill, nu-mi ies matele pe acolo” si a inceput sa rada si si-a tras degetul. „Multumesc, apreciez ca ti-ai facut griji.”
Bill ii zambi: „ poti fi si amabila?”
„Probabil” spunand asta fata se ridica vesela de pe canapea si s-a dus in camera ei.
Bill ramase pe loc si radea de ea, dar in aceelasi timp simtea o cladura ciudata, nu-i venea sa creada cat de mult l-a afectat micul accident al Serenei. Deobicei ranile il lasau indiferent.
A dus la baie trusa medicala, s-a intors in livingroom trandtindu-se pe canapea si a aprins televizourl butonand plicitsit, nicidecum atent, ci pierdut in gandurile lui.
*
Intunericul s-a lasat peste Munchen si desi era o ora relativ tarzie patru nebuni se distrau in Luna Park, parcul de distractii cel mai mare din oras.
Blair, Tom, Sarah si Teo alergau de colo-n coace cautand ceva in ce sa se mai dea.
„Aw! Ce dragut e ala!” spuse Blair oprindu-se in fata unui stand cu ursuleti de plus, artand spre unul relativ mare, albasatru si pufos.
„Domnisoara, care-ti place? Vino si incearca-ti norocul, tinteste si ursuletul e al tau.”
„Hai, Blair daca vrei incearca.” o indemna Sarah si Tom plati cat era necesar. Blair deja nu mai comenta pentru ca stia Tom intodeauna plateste fara sa-i dea ei drept la replica.
Omul ii dadu lui Blair un „pistol” cu care trebuia sa nimereasca o tinta. Blair habar nu avea cum sa-l tina, ce sa mai zica de-a nimeri. Tom a observat ca nu se descurca si zambindu-i cu multa tandrete s-a apropiat de ea, o cuprinse pe la spate, si a pus mainile peste mainile ei, peste tragaci. O sarut pe gat fin, iar Blair lasa mana moale, asa incat il lasa pe Tom sa traga.
Aveau trei incercai. Tom pozitiona cum trebuie pistoul si a apasat pe tragaci. Blair se impinse tare-n Tom si inchise ochii. Au nimerit undeva aproape de centrul tintei.
„Indeajuns!” spuse omul vesel „ati nimerit deja. Pe cel albastru il vrei, draga mea?”
„Da!” spuse Blair vesela.
Omul i l-a dat si cei patru s-au indepartat, dar nu inainte ca Blair sa stranga ursuletul in brate si sa-l sarute dulce pe iubitul ei in semn de multumire.
„Hai acolo” spuse Blair cu o sclipire in ochi aratand spre un Roller Coaster enorm de unde se auzeau tipete puternice.
„Oh nu” au spus Sarah, Teo si Tom la unison uitandu-se ingroziti spre ce-i astepta, dar Blair nu i-a lasat sa zica nimic, l-a tras pe Tom si s-au indrepatat spre tren. Au platit si s-au urcat toti patru, Tom langa Blair, iar Sarah langa Teo, care-o lua de dupa gat pe fata. Trenuletul a inceput sa se miste putin, incetisor. Sarah se cuibari in bratele lui Teo, iar Blair radea si tipa de emotie. Fara sa se astepte la asta, trenul o lua dintr-o data in jos, cu viteza. Sarah se sperie atat de tare, incat jura c-o sa faca infart, in timp ce Blair, spre deosebire de restul, radea si se distra. Trenul facea curbe, cand la stanga, cand la dreapta, cand urca incet si cobora dintr-o data. Tom, Teo si Sarah credeau ca nu se va mai termina, insa ce era mai rau abia acum urma.
Trenul se opri intr-un cerc, lasandu-i pe toti cu capul in jos. Sarah tipa ingrozita, Teo si Tom strangeau din dinti si se impingeau in scaun, in timp ce Blair radea cu pofta. Trenul a iesit din cerc si s-a oprit, lasandu-i sa iasa.
„Ah!” scoase Sarah printre buze, punandu-si o mana la gura, „cred c-o sa vomit.”
Teo o sprijinea si incerca s-o faca sa-si revina, desi nici el nu se simtea cu mult mai bine.
Blair radea: „A fost prea tare!”, Tom o privi si-o saruta. Avea o fata de care avea suta la suta nevoie, era curajoasa si totusi inocenta, timida si totusi dezlantuita langa el. O iubea si nu credea ca va face vreodata asta.
„Mergem?” intreba Sarah parca implorandu-i, desi s-a simtit bine.
„Ne mai dam in ceva si gata…” o ruga Blair.
„Haideti acolo!” spuse Teo sprijinind-o inca pe Sarah. A aratat spre o casa a groazei.
„Am… eu… nu, nu… vreau acolo” spuse Blair cuibarindu-se in bartele lui Tom.
„Oh, haide, noi am venit cu tine peste tot!” o indemna Sarah, mai mult santajand-o iar ea nu a avut ce sa comenteze.
Au urcat intr-un fel de trenulet si au intrat in casa bantuita. Monstrii se omorau mecanici, isi aratau maruntaiele, isi scoteau inimile, mumi se riridicau din cine stie ce sarcofage, schelete carora le cadea capul sau oameni care aratau ca au gatul taiat. Kitchuri amuzante, credea Tom, iar in spatele lui si a lui Blair; Sarah si Teo pareau sa se fi distrat. Se bucura si Sarah odata ca era in ceva ce nu o intorcea cu capul in jos si picioarele-n sus.
Singura care nu era relxata era Blair care tremura toata si-l indemna pe iubitul ei s-o cuprinda in brate. Tom a fost mirat de gestul ei si de reactie, unde era fata curajoasa de dinainte?
Cand erau aproape de iesirea din casa trenul s-a oprit si toate luminile s-au stins dintr-o data, facand-o pe Blair sa tipe putin, in timp ce Tom o strangea puternic la pieptul lui oferindu-i protectie. Teo si Sarah au profitat de intuneric pentru a se saruta. O mica lumina venea din dreapta lui Blair, si s-a tras din ce in ce mai mult, era apoape in bretele lui Tom care o tinea in brate si-i saruta usor fruntea. Fara sa-si dea seama cum a aparut de niciunde un calau ciudat, imbracat in negru cu gluga tarsa peste cap lasand sa se vada doar buzele care zambeau malefic. Tinea un topor ridicat deasupra capuilui aratand cum ca ar putea sa loveasca cu el in orice moment.
Blair tipa cat o tineau plamanii, in timp ce restul radeau. Calaul lovi cu toporul marginea trenuletului, intr-un loc aranjat pentru asta.
Blair tremura in bratele lui Tom care incerca s-o linisteasca.
„Gata, iubito, gata, am iesit!”
Toti s-au dat jos. Sarah si Teo mai aveau putin si se sufocau de ras.
„Vai ce noroc ati avut, tocmai de voi s-a luat!” spuse Sarah la misto.
„Gata, iubito!” ii soptea Tom usor sarutand-o pe crestet.
„Dar, Bli` care-i faza? Unde-i curajoasa de dinainte?” intrea Teo punandu-i o mana pe umar cu intetia de-a o linisti.
„Niciodata nu mi-a placut casa groazei.” spuse fata inca in bratele lui Tom.
„Mergem, nu?” intreba Sarah, frecand-o pe mana pe Blair.
„Da, e deja trecut de doispe` jumate` si vad ca se va pune o ploaie nasoala” ii raspunse Tom si gasi aprobarea in ochii lor. Asa ca s-au indreptat spre masina lui Tom.
In afara faptului ca era tipica atomsfera de dinaintea unui furtuni se lasase un frig cutremurator peste Munchen.
Vă mulţumesc pentru comentarii fetelor. Mă simt mai bine, mâine mă duc şi eu la şcoală. Sper ca episodul următor să-l pot pune şi mai repede. Oricum vă mulţumesc din nou pentru susţinere.
PS: în episodul urmămator se va întampla ceva ce de mult (cred eu) aşteptaţi şi ce eu am gândit şi am premeditat mult. Nu zic ce  .
Vă pup, a voastră întârziată cu episoadele.
|
|
.Revenind... m-a cam enervat telefonul acela pt. ca daca nu se mai sarutatu si ei. Cat pt. nextul prezent am ramas 
