|
|
.Lasandul pe Kanon acolo.In zadar incerca sa strige dupa el.Mergea alene pe carare, Dumnezeu stie unde.Cert era ca vroia sa fie singur.Kanon stia asta!De aceea l-a lasat, iar el s-a dus pe o banca, asteptand ca Bill sa se intoarca.Stia ca o sa se intoarca.Era prietenul lui si nu l-ar fi lasat singur.
Episodul 6.
De pe cealalta parte a parcului, Mimi se uita ciudat la Kanon, privind cum vantul ii adia usor prin parul lasat pe spate.Se dezmetici si observa ca era mult prea visatoare.Era Kanon!Nu putea sa faca asta!Trebuia sa il urasca.Si asa se va intampla.Niciodata nu o sa-l placa macar.Chiar daca stia ca se minte pe ea insasi, continua sa creada ca a fost doar un moment de slabiciune.Il ura in continuare.Stia asta.Desi oricat te-ai fi straduit, nu puteai sa nu placi ochii aceia de un negru atat de intens, patrunzator si plin de mister, zambetul acela strengar, ce il afisa atunci cand vedea o fata noua ca ii pica cu tronc.Intotdeauna stia cum sa se comporte, atata timp cat si celalalt se comporta adecvat cu el.Era linsitit, plin de viata si un prieten bun, desii cateodata superficial si plin de el.
Intr-un final Bill se intoarse, Kanon il privi plin de speranta, dar din pacat nu primi acelasi lucru din partea baiatului cu parul "electrocutat".Kanon il privi speriat, era prietenul lui cel mai bun si nu suporta sa il vada asa.Stia ca s-a intamplat ceva cu el, cat a plecat, stia ca el acum se gandea la ceva rau.Ajunsese sa il cunoasca mai bine decat se cunostea chiar el.Se duse spre Bill laundul de dupa umeri, si batandul barbateste pe spate, indemnadu`l sa ii spuna ce s-a intamplat.Baiatul incepu sa ii povesteaca.
Kanon era cu totul cuprins de cuvintele lui Bill, intra in alta lume cu fiecare sunet rostit de baiat.Curiosi despre ce era vorba?...Sigur de ce sa nu zic."Cand eram mic eram marginalizat mereu, ceea ce nu este o noutate totala inca sunt si in ziua de azi.Cand eram mic tatal meu a divortat de mama, acea parte a vietii m-a marcat.Am inceput sa cred ca dragostea adevarata nu exista, ca oamenii nu stiu sa se aprecieze unul pe celalt ci doar totul este pe interes si nimic mai mult.Am verut mereu sa am pe cineva aprope, cineva care sa ma faca sa zambesc cand ceilalti ma descurajau la scoala, desii incercam sa fiu cine nu sunt tot nu reuseam sa ma integrez intre ceilalti.Eram oaia neagra a clasei.Iar cei mai mari ma luau peste picioar mereu.Singur...mergeam acasa si plangeam in camera mea, nici mamei nu ii dadeam voie sa ma vada, sa ma consoleze, sa ma protejeze.Oricum cand am intrat in perioada adolescentei am inceput sa deschid ochii si sa vad ca exista persoane care sa ma accepte asa cum sunt.Exemplu tu, ai fost promul care ai vorbit cu mine cand m-ai vazut."Kanon ajunsese intr-o cu totul alta lume si el era diferit insa era acceptat si era chiar foarte bine integrat,poate ca din lumea din care vine el cu toti sunt asa si este ceva firesc ca arati ca 'electrizat.'
"-Nu mai fii trist!Daca suntem noi care-o problema?Nu stiu de ce se agita ceilalti sa ne critice fara sa se observe pe ei."A zis Kanon indiferent ca de obicei.
"-Hai sa gasim un hotel ce stam atata si ne jelim ca babele?"Se ridica Bill de pe banca spunand.
Se ridica si Kanon bagadu-si mainile in buzunar se indreapta spre iesirea din parc,ajungand in strada se uita in stanga si in dreapta in cautarea unui hotel.
Fetele stateau sub aceiasi salcie batrana intinse cu castiile in urechi privind in sus.Culoare vie de vara le sarea in ochii ducadu-le intr-o stare de visare.Ale inchisese ochii aducadu-si aminte cand venea in parc cu prietenii ei din generala.Micutul lor loc cand aveau chef de chiul.Cum se bateau cu apa in zilele calduroase si cum faceau focul cantand melodii in cor,era minunat.Ochii i se inchid usor fiind luata de un val de somn.Si normal,cum sa nu adormi cand soarele iti mangaie lin fata si ascultadu-i formatia preferata.Mimi se ridica in fund vazand ca prietena ei era scufundata in visele ei,o priveste si zambeste.Daca nu era spatiul virtual poate ca nu mai era acolo,daca nu era Ale poate ca nu ar fii cunoscut atatia oamenii noi,daca nu era Bill si Kanon care sa le enerveze zilnic poate ca totul ar fii fost plictisitor,daca nu era Miku care sa glumeasca cu ele poate ca nu ar zambii la fel de mult,daca nu era Tom care sa se ia de formele lor cand treceau mereu pe langa ele ar fii uitat ca sunt speciale,daca nu erau Ralu' si Maya poate ca nu ar fii avut la fel de multi prieteni.Dar o adiere mai 'agresiva' de vant o face pe Mimi sa se trezeasca din visare dadu-i din nou idei geniale.O trezeste pe Ale zicandu-o sa mearga undeva sa manance,pe drum fetele aveau cate o sticla cu apa la ele,plictisindu-se au inceput sa se ude reciproc udandu-i si pe trecatori.Saracii oameni ce sa le faca?Se uitau urat la ele dand din cap si isi continua drumul,normal.
"-Sa intram aici."Spuse fata intrand brusc intr-un fast-food.
"-Te roog nu mai fa viraje bruste ca ma pierzii pe aici."A continuat Mimi cu o fata 'serioasa' insa cu o voce sarcastica.
_______________________________________
Treci pe http://z8.invisionfree.com/TokioHotelRe ... /index.php
|
|
, cred k proverbul asta merge si la ei
