|
|
Este Tom, este Tom.: )) Mersi de comenturi.:*
Episodul 7. Ma ridic speriata, cine putea sa fie?Nimeni nu stia unde stau, de cativa ani eram singura mereu.Era o ora mult prea tarzie ca sa fie cineva care vinde brosuri.Astept putin cu gandul ca va pleca, dar fara speranta, ba mai mult, de la acea bataie finuta in usa trece la sunatul soneriei.Ma duc si din spatele usii, cu o voce timida spun: Anette: "Cine e?Pleaca!Lasa-ma!" Tom: "Anette!Sunt eu, deschide." Tom?Ce cauta el aici?Parca era ocupat sa il consoleze pe fratisu.Desii timida, deschid usa la perete, privindu-l direct in ochi. Anette: "Ce cauti aici?De unde stii tu unde stau?"Il priveam furioasa, nu imi palcea ca cineva sa intre peste mine la ora 1:00 noaptea, si sa mai fie si baiat. Tom: "Te-am urmarit pana aici, dar nu pot sa iti zic aici, in hol, lasa-ma sa intru, nu iti fac nimic."In vocea lui se putea citi sinceritatea, blandetea dar si dorinta de a intra.Ma sprijin de tocul usii, neluandu-mi privirea de la el. Anette: "De unde stiu eu ca nu ai venit aici sa ti-o tragi cu mine?Asa cum a zis afurisitu' de fratitu?"Il intreb sigura pe mine, privindu-l provocator.El se apropie de mine luandu-ma de talie si apropiindu-se periculos de mult de mine.Incepusem sa tremur, el observa asta parand destul de satisfacut.Incercam sa ma abtin, dar fara rezultat.Continua sa se apropie din ce in ce mai mult, la un moment dat ma trezesc la realitate, impingandu-l de pe mine, si dand sa inchid usa, dar el se pune in dreptul ei. Tom: "Stai!Chiar trebuie sa vorbim."Parca indemnata de o forta invizibila ma dau la o parte, lasandu-i loc sa intre.Se aseaza comod pe canapea cu mainile pe spatarul ei si picioarele pe masuta din fata ei.Ma privea si...atat.Nu zicea nimic, doar se uita la mine.Il priveam la randul meu, indemnandu-l sa imi zica de ce a venit.Continua sa se uite la mine.Deveneam nervoasa, ce vroia?Si ce cauta la mine in casa? Anette: "Ai de gand sa te uiti la mine toata noaptea, sau doreste inaltimea sa, sa imi zica de ce a venit?" Tom: "Hmm, inaltimea sa?Imi place cum suna.Dar trecand la lucruri serioase.De ce te comporti asa cu Bill?"Deveneam agitata, imi puse-se o intrebare delicata.Nu puteam sa-i spun pur si simplu ce doream sa fac.Imi frecam mainile, si priveam undeva pe podea in dorinta de a gasi un raspuns. Anette: "Eu...nu vroiam sa...adica el... ."Off, degeaba ma chinuiam.Nu reuseam sa leg nici macar doua cuvinte.Intrebarea lui ma zapacise complet, parca intunecandu-mi mintea.Simteam ca imi explodeaza capul, imi pun mana la cap si cad in genunchi.Tom alearga spre mine, il vad, e speriat.Poate ca ar trebui sa am incredere in el.Da!Ii voi spune tot, chiar daca risc sa il pierd, trebuie.Ma ajuta sa ma pun pe canapea si ma inveleste cu o patura.Apoi se aseaza langa mine, managaindu-mi parul. Tom: "Te simti bine?M-ai speriat de moarte." Anette: "Sunt bine, dar trebuie sa afli ceva."Ii spun destul de serioasa, luandu-i mainile intr-ale mele.
In urmatorul next, toate nelamuririle voastre vor avea un raspuns.:*
|
|