Poze din TOKIO HOTEL REVOLUSION

i think i love e posibil ca eu sa ma fi de bill?sa fi fost atat de oarba?
imi era dor de el..desi nu

I think i love you.....oare e posibil ca eu sa ma fi indragostit de bill?sa fi fost atat de oarba? Imi era dor de el..desi nu am amintiri placute cu el...si totusi..desi ma ura...de ce m-a facut femeie? Imi e dor de el..de acele atingeri...m-am indragostit de fuga lui de mine...de disperarea mea pentru el... Imi amintesc ca tanjeam cu nesat sa-i atrag atentia,sa stie ca exist..dar se pare ca ma observase mai mult decat credeam eu... Imi sterg ochii umezi cu maneca..si....mi-as dori ca totul sa se fi intamplat altfel... Am indurat mult prea multa umilinta..am suferit in mine mult prea mult...mi-am pierdut mintea si demnitatea....pentru ce?pentru cine? Ma intreb cu durere daca a meritat sa suport toate lucrurile facute de bill? A meritat,Ania?La dracu’.....nici nu mai stiu ce sa cred.....incerc sa respir si nu simt aerul..sunt mai pustie decat atunci cand eram cu mona... Desi mona ma ura..probabil ca in adancul sufletului ei tine cat de putin la mine... Ani buni am incercat sa caut o explicatie la felul cum se poarta mona..si dupa mult timp am aflat.... Mama i-a furat iubitul...iar pentru faptul ca eu sunt creatia ei....s-a razbunat pe mine.... Mona....oare de ce?de ce eu pana la urma?ai dus un razboi cu mine...si ma aflu aici mai franta decat inainte..si nu tocmai din cauza ta... Nu-mi doream sa mor,dar nici pentru a trai nu gaseam un motiv...eram pur si simplu inerta..lipsita de vlaga mult prea mult timp....si totusi...am lasat timpul sa-si faca meseria...sa-mi stearga putin cate putin resentimentele... Eram la birou,la firma la care m-am angajat.Ascultam linistita radioul si sorbeam cu pofta dintr-o ceasca de capuccino,cand am auzit o melodie cantata de Lafee.Nu-mi suna deloc cunoscuta fata,probabil ca era noua,dar lacrimile imi cadeau neincetat..la inceput nu intelegeam de ce reactionez asa.Simteam ca aceasta fata canta viata mea,suferintele mele sub forma de versuri.Respiratia mi se intretaie cand realizez ca versurile imi apartin.La sfarsitul melodiei o fata,se pare ca era Lafee,vorbea despre acest „song”.La inceput n-am reactionat cand s-a spus ca versurile au fost compuse de Bill Kaulitz,mi se parea normal sa aud asta. Mi-am amintit de momentele in care tanjeam dupa Bill,dupa o privire d’a lui,dupa o simpla atingere d’a lui pe corpul meu.Dar el imi oferea priviri ciudate,pe care atunci nu le intelegeam,dar acum le-am descifrat...ma privea cu dispret,dezgustat de ceea ce aflase de la Mona.Simteam ca trebuie sa mor,eram vinovata...aveam mult prea multe remuscari care nu-mi daudeau pace...Am aruncat o parte din dosare pe jos si ca sa pot sa-mi descarc sufletul am scris in word niste versuri.Aceste versurile au un titlu si este scris in engleza...”POISON” Iar versurile suna cam asa: Poison Your cruel device your blood, like ice One look, could kill My pain, your thrill... I wanna love you but I better not touch I wanna hold you, but my senses tell me to stop I wanna kiss you but I want it too much I wanna taste you but your lips are venomous poison Your poison running through my veins Your poison I don't wanna play these games (I wanna love you but I, but I better not) Poison Your mouth, so hot Your web, I'm caught Your skin, so wet Black lace, on sweat I hear you calling and it's needles and pins I wanna hurt you just to hear you screaming my name Don't wanna touch you but you're under my skin I wanna taste you but your lips are venomous poison Your poison running through my veins Your poison I don't wanna break these chains Am inceput sa fac canto,pregatindu-ma pentru ceea ce vroiam sa fac.am inregistrat o melodie,o singura melodie pe care o uram,in care imi gaseam ideile,sentimentele si in care ma regaseam...dar simteam ca nu sunt eu... Nu am promovat melodia,dar am reusit ca la un concert dat de Tokio Hotel sa-i invit pe scena si nu numai. A:sa-i primim cu aplauze pe....TOKIO HOTEL! La inceput baietii n-au realizat cine sunt,fiind mult prea atenti la public si la ceea ce urma sa faca.Pe la jumatatea concertului,luminile se sting,baietii nestiind ce se intampla. M-am dus mai mult ghidata de instinct spre centrul scenei,dupa cateva secunde o lumina se aprinde exact pe mine.O voce ma prezinta si ii roaga pe baieti sa ramana pe scena. La inceput simteam ca n-o sa pot canta live melodia,dar mi-am facut un pic de curaj si am inceput sa cant...sunetele ieseau din mine parca fara prea mare osteneala...m-am apropiat de Bill si l-am luat de mana privindu-l adanc in ochi.Parca nici nu mai avea rost sa cant versurile,fiindca Bill putea citi tot continutul lor in ochii mei. As fi vrut sa am puterea sa-i ating fata,sa-i simt pometii...sa il iau de mana si sa-l trag in fata scenei...ii urmaream privirea si nu puteam zari in ea decat creionul dermatograf ce parca vroia sa-i acopere mirarea,dezgustul..nici eu nu stiu ce crede in aceste momente...incercam sa-mi cer scuze si sa ne oferim sansa sa ne cunoastem,dar intr-o alta circumstanta...ii priveam buzele parca otravindu-mi mintea...privirea lui perforase piele si umbla ca o otrava prin vene cautandu-mi inima si incercand sa mi-o faca a inceta sa mai bata... Ii ofeream sansa sa ma cunoasca cu adevarat.sa cunoasca reala ania..nu o fantoma ce a intrat si a iesit la fel de repede din viata lui.... Dupa ce melodia s-a terminat luminile s-au stins si i-am dat drumul la mana lui Bill,fugind in culise,in urmatoarea clipa scena s-a luminat,iar eu nu mai eram. Nu stiu ce s-a intamplat pe scena,daca melodia a ajuns in inimi,daca a putut topi gheata din inima lui Bill,nu mai stiam nimic. In fuga mea de pe scena,david m-a prins de brat,oprindu-ma si uitandu-se la ochii mei inrositi de la lacrimile pe care le-am lasat sa cada in voie pe obraz,impreunandu-se sub barbie.M-a luat in brate si m-a strans puternic.Eu eram inca beata de ceea ce facusem pe scena.Imi deschisesem sufletul in fata a mii de oameni in incercarea de a-l face pe Bill sa vada in interiorul meu. David m-a dus in cabina celor de la Tokio Hotel si a incercat sa ma calmeze,dar n-a reusit.Cand credea ca ma linistisem,izbucnesc mai rau in plans.Nici eu nu stiu de ce reactionez asa.Intr-un final mi-am mai revenit,iar david s-a ridicat de pe canapeaua unde stateam si m-a privit serios,vorbindu-mi pe un ton grav. D:am aflat tot...ma refer la planul tau.. N-am spus nimic,oricum puteam sa spun adevarul ca tot nu m-ar fi crezut.In acel moment nici eu nu mai stiam care e adevarul. Clanta s-a miscat si usa s-a deschis lasand sa intre persoana care m-a facut femeie,barbatul care m-a facut sa sufar si sa-mi doresc sa mor,cel care m-a umilit cel mai mult.. M-am ridicat si am incercat sa trec pe langa Bill,insa ma prinde de brat si fara sa ma priveasca spune plictisit si sec... B:sa nu crezi ca m-ai impresionat cu prestatia ta de doi bani. A:nici n-am vrut! M-am smucit din bratele lui,dar cand sa plec o ameteala m-a facut sa ma dezechilibrez si sa ma sprijin de Bill. Gustav m-a prins de sold,lasandu-ma in bratele lui.Nu-mi aduc aminte decat ca sunt acum pe canapea,tinuta de mana de gustav. G:cum te simti? Am incercat sa ma ridic,dar n-am putut.Gustav ma aseaza inapoi cu capul pe o perna de pe canapea. G:o sa vina doctorul imediat la tine. Am fost urcata intr-o ambulanta care era initial adusa pentru fanii de la concert si am fost internata pentru investigatii. Singurul care a stat langa mine a fost Gustav,in schimb stiam ca pe hol e Laur si cu sora lui Angie.