|
|
ep 12
(tot georg)
ma uitam la ei, la toti 3 si vedeam ca nu inteleg, ca nu le pasa. Nici n-ar trebui, nici nu pot sa-i invinovatesc pentru asta. Au problemele lor, viata lor, trupa nu mai este totul. relatiile intre noi s-au racit odata cu anumite intamplari, stuatii, odata cu aparitia si disparitia unor persoane. si ma doare. ma doare ca nimic nu mai e la fel. Poate fi un nou inceput, dar niciodata nu mi-au placut schimbarile. N-a fost ceva brusc, ci doar asa, pe parcurs. Stiu ca tin la mine, stiu ca le pasa, dar nu e vina lor, asa se intampla. si eu am fost egoist de mut ori. nu le pot cere mai mult, n-am niciun drept. Si totusi, as avea nevoie sa vorbesc cu cineva, as vrea sa fie din nou 4 copii nebuni pasionati de muzica, niste ciudati printre colegii de la scoala, niste persoane diferite in studio, 4 prieteni talentati ce au un singur obiectiv:sa fie cei mai tari.
ce mult s-au schimbat prioritatile in vietile noastre...ce mutl ne-am schimbat noi. Gusty numeste asta maturizare, Peter numeste asta 'mofturi', Bill raspunde "nu s-a schimbat nimic", fiecare crede altceva. eu cred ca ma afecteaza in mare masura. nu vreau sa dramtizez mai mult decat deobicei, dar mi-e dor de perioada cand filmam pentru Schrei, cand n-aveam probleme, cand megream in studio cu cea mai mare placere, cand stateam pe net sa vedem comentariile fanelor... a fost poate cea mai frumoasa perioada a vietii mele. si a lor, sper. nu ca acum n-ar mai fi nicio placere, niciun pic de dragoste pentru muzica, numai ca nu mai e la fel. o fi bine, o fi rau, habar n-am. nu mi-e firca de viitor, dar nici nu sunt prea incantat. vreau sa avem iar 15 ani, vreau sa cantam Durch den monsun. nu se poate ,dar cert este ca imi voi aminti mereu de acele clipe, de inceputuri, de toate emotiile, de primele concerte, de extazul acela, de fanele care tipau, de lumea care ne lauda...de nivelul la care traiam evenimentele. totul era nou si frumos. amintiri...cele mai frumoase. poate astfel, amintindu-ne de momentele care s-au terminat, ele de fapt nu se termina niciodata.
Ma uit la bill, tom si gusty. nu stiu la ce se gandesc ei acum, dar stiu ca daca le-as spune tot ce gandesc eu, mi-ar da dreptate. un zambet melancolic mi se intipareste pe chip.
sper sa va placa 
_______________________________________
Come on lets show, them your love
Rip out the wings of a butterfly
For your soul, my love
Rip out the wings of a butterfly
For your soul
|
|
Acum să trec la ce e mai important.....ficuuuul.Îmi place , cel puţin prima jumătate, cea povestită din perspectiva lui Gustav , a fost super , mi-au plăcut foarte mult anumite expresii pe care le-ai folosit printre care cel mai mult cea în care zice, sau mă rog, gândeşte "aveam nevoie de ea ca de aer".Cât despre Georg ....dă-i Doamne şi lui pe cineva că văd că nu mai rezistă mult p`acolo.Mi-a mai plăcut iarăşi foarte mult asta "La bill si tom nici nu ma mai uit, ei sunt desprinsi de realitate si de tot ce are legatura cu lumea inconjuratoare.".....e atât de drăguţ ce ai zis.....sau mai bine spus e adoraBILL. 
Nu mai pot de curiozitate , în legătură cu Georg....oare o să-şi găsească pe cineva? şi dacă da, pe cine?Ahhh eu mor aici.