|
|
^la faza cu profa de romana ai dreptate...dar ma bate la cap rau de tot!
dak ai stii..e oribil
mersi de commentul asta gigantic 
X_x yummolicious life x_X (nici eu nu-ti stiu numele  ) ma bucur k iti place, mersi de comment
Ep 14
Bill i-a zambit lui David, apoi l-a privit pe tom. nu putea sa-l trezeasca, nu vroia. era foarte obosit, nu dormise mai deloc in ultima saptamana si parea terminat. Mai ales ca maine trebuia sa se duca la studio la ora 6...deja devenise un chin. abia si-au reluat programul si deja se gandeau cu groaza la secunda cand alarma de la mobil va incepe sa sune si primul gand va fi doar sa arunce cu telefonul cat colo.
georg se uita la ceas. era trecut de ora 12. simtea cum deja a revenit la rutina zilnica, la venitul la hotel dupa miezul noptii, la oboseala aceea insuportabila, la adormitul imbracat, deoarece niciodata nu mai gasea puterea sa se schimbe, la trezitul devreme si la injuratul lui peter Hoffman ca, in fond, fara sa fie injurat de vreo 20-25 de oripe zi, nu putea trai, la munca de pe platourile de filmare, in studio...la simplul gand ca toate zilele ce vor urma de vor desfasura la fel, fara nicio exceptie, innegrite de stres, presiune, oboseala si multe tipete. Dar...parca am se gandise la toate astea de prea multe ori. E viata lor si trebuie sa o accepte asa cum este. perfecta oricum nu poate fi. Ei asta au vrut, asta si-au ales si...ar trebui sa se bucure ca pot face ce vor, ca au succes, ca au multi fani, singurul motiv de fapt care ii incurajeaza si ii face sa continue. De fapt, daca se gandeste mai bine, fanii sunt totul pentru trupa. daca nu ar fi ei, nici ei nu ar fi aici, celebri. Georg ofta la simplul gand de a apronunta cunvantul "celebri". Parca e un vis...toata povestea asta cu tokio hotel, frenezia fanilor, concertele, interviurile, faptul ca tot ce fac ajunge in presa, nebunia creata, totul pare ireal. Un vis din care Georg inca mai astepta sa se trezeasca. Uneori, insa, totul devenea un cosmar. Dar, partea frumoasa este ca, de fiecare data, gasea un motiv pentru a continua, speranta ca ceva poate fi mai bun, ca totulva reveni la normal. Si chiar asa se intampla. erau perioade negre, triste, anoste, in care nimeni nu mai stia ce-si dorea cu adevarat, dar treceau, treceau de toate impreuna. Poate ca prioritatile li s-au schimbat, dar dragostea pentru ceea ce fac a ramas. trecand peste toti si peste toate, daca ar trebui acum s-o ia de la capat, ar lua-o pe acelasi drum, pe acesta, ca toate celelalte cu suisuri si coborasuri, cu parti urate si frumoase dintre care, insa in final, ies majoriatare cele din urma.
Gandirea meditativa a lui georg a fost intrerupta de parcarea limuzinei in fata binecunoscutului hotel unde urmau sa fie cazati. gusty s-a ridicat primul ca sa iasa. Dorea sa se culce, sa uite de tot, si de despartire, si de ea, dorea doar sa doarma pentru ca stia ca maine ora de trezire nu va fi prea prietenoasa. A iesit din limuzina, respirand puternic aerul ce-i aducea aminte de casa. Privi cerul instelat si zambi, dupa care insa se grabi sa se dea din fata usii, pentru ca sa poate iesi si Peter.
Dupa producatori, a urmat georg, si el pe jumatate adormit.
Bill il lua de mana pe tom si ii zise incet:
-tom, haide, trezeste-te, am ajuns!
S-a ridicat si a incercat sa-l traga si pe el dupa el.
Tom a deschis ochii somnoros si a intrebat:
-ce ziceai?
-am ajuns, rase Bill.
Tom se uita in jur, dupa care se ridica si el cu o figura cam confuza si il urma pe Bill. Ochii i se inchideau din nou, pleoapele fiind mult prea grele.Au iesit din masina si s-au indreptat spre usa hotelului, unde si-au luat la revedere, fara prea mult elan, de la producatori. tom le zambea, desi nu prea avea chef. Cei 4 au intrat in hotel. Georg, intrand ultimul, a inchis cu grija usa aceea binecunoscuta, uitandu-se intai din nou spre cerul negru si oftand inca o data, in amintirea vremurilor in care abia asteptau sa vina ziua urmatoare pentru a continua sa inregistreze Schrei. Apoi, inchizand usa, a lasat totul in urma, a plecat priind numai in fata, ca pentru un nou inceput. Gusty conducea sirul pana la lift, iar Bill si Tom abia daca se mai tineau pe picioare.
-maine la 6? intreba Bill cu o privire trista.
-nu-mi aminti, zise Gusty cu jumatate de gura.
_______________________________________
Come on lets show, them your love
Rip out the wings of a butterfly
For your soul, my love
Rip out the wings of a butterfly
For your soul
|
|
vedem noi .Şi deja mi-l imaginez pe Tom aşa cum l-ai descris tu , dar nu mai zic nimic că-mi sare lumea în cap 
), fooarte frumos oricum.