angel_4_bill๋°Great Member°Din: LaBiRiNtUl RoZeLoR
Postari: 392
|
|
-dupa pranz ar fi perfect replica ea.pe la ora 2? el aproba. -cred ca tom va vorbit de partea financiara ? se imforma el, cu o unda de sfidare. poate ca stia deaja ca ii refuzase generozitatea.... insa ii tinu piept... -este prea mult, spuse danielle cu calm. veti plati pretul obisnuit, daca munca mea este satisfacatoare. -sunt sigur ca va fi . in ochii lui cenusii aprinzandu-se o unda de interes. -veti judeaca atunci cand tabloul va fi gata , insista danielle. intuia ca aundra nu va fi un subiect comod, fara sa tina cont ca nu o putea suporta , in plus actrita avea o expresie duara, rece, pe care va trebui sa evita sa o redea in portret. taraitul telefonului intrerupse cursul gandurilor ei. -scuzati-ma se adresa celor 2 cu nu zambet de politete total incordat si neplacut pentru danielle. probabil ca era tom, care dorea sa se imformeze despre rezultatul intalnirii. era prea devreme. ridica receptorul. -ellie? fata recunoscu glasul cu usurinta, dovedindu-se ca fiind al tatalui ei. -ce mai faci ? intreba ea cu caldura. parintii ei tocmai revenisera din vacanta. -asta-seara, la cina? repeta ea vesela? sigur, voi fi acolo. cuvintele ei nu ii picase prea bine lui bill, pentru ca imediat ce ellie s-a intors in camera ii observa expresia nemultumita a fetii. -imi pare rau, spuse ea, unde ramasesem? -terminasem, raspunse bill cu raceala. aundra va fi aici sambata la ora 2. plecara atat de repede incat danielle fu descumpanita, se lasa sa cada intr-un fotoliu, epuizata, intalnirea fusese extenuata, se vedea ca aundra si bill nu se potrivesc la aspect, ci la caracter "- macar asa pot spune ca sunt facuti unul pentru celalalt " gandi danielle. din fericire bill nu o recunoscuse. fusese scutita de acea umilinta, pentru el , acum, ea nu era decat danielle smith. dar era evident ca o placea, ceea ce reprezenta un pericol in sine, mai facuse aceasta experienta acum 7 ani. o jumatate de ora mai tarziu, suna telefonul, danielle raspunse crezand ca data aceasta era tom. dar dupa ce auzise acel glas glaciar isi dadu seama ca se insela. -danielle, te invit asta-seara la cina. accepta. recunoscu imediat vocea barbateasca. -regret domnule kaulitz, sunt ocupata, raspunse ea cu raceala. -stiu, spuse el pe un ton batjocoritor, dar vreau sa-ti anulezi intalnirea. in sfarsit intelegea motivul plecarii ,lor, atat de rapide. era nerabdator sa scape de amnata lui ca sa-i poata propune sa iasa cu el. ce impertinenta! -nici nu ma gandesc la asa ceva! danielle isi rememora discutia cu tatal ei, bill nu avusese ocazia sa afle cu cine vorbise. -imi pare rau, dar nu imi pot refuza prieteneul adauga ea constienta de avantajul pe care il avea avand in vedere ca bill nu stia cu cine vorbise. o clipa domni o tacere incarcata de furie. -maine? intreba el cu autoritate. -nu cred.... -iesi iar cu acel barbat? -poate! admise ea evaziv. -altfel spus, refuzi sa-ti petreci o noapte cu mine? vorbea taios, vizibil ranit. -exact, aproba ea. bill rase scurt. -totusi, obtin mereu ceea ce doresc, afirma el , si te doresc pe tine, inca din prima calipa in care te-am vazut. -domnisoara mcdonald ar fi cu siguranta foarte incantata sa afle acest lucru, spuse ea cu ironie. -nu ii apartin, ca de altfel nu ii apartin nici unei femei, spuse el brutal. -chiar imi pare rau, dar nu am chief sa iesim impreuna nici azi, nici maine, nici in viitor. -sunt foarte tenace, atunci cand doresc ceva in mod special, spuse el cu o voce ragusita. -si eu sunt la fel, replica danielle. si inainte sa-si primeasca un raspuns ii tranti telefonul in nas. -nu s-a scimbat ! e la fel de badaran ! incet , se duse in camera ei si isi lua cutia de onix verde, de pe masuta din camera. cu degetele tremurand , o deschise. hartiile de 20 de lire se afisara imediat.la fel de noi ca in ziua in care le primise. danielle nu avea nevoie sa le numere, stia exact cate erau. dupa ce bill se duse la dus in noaptea aceea, danielle se imbracase ca prin vis. apoi plecase fara sa-si dea seama ca in tulburarea ei luase si banii. cand si-a dat seama, prima reactie a fost sa-i duca inapoi. dar nu a avut curajul de a-i infrunta dispretul si sarcasmele a doua oara. atunci a hotarat sa-i trimita prin posta. dar in dimineata urmatoare si-a schimbat parerea, va pastra aceasta suma in caz ca destinul ii va oferi o sansa la razbunarea, pe care o dorea atat de mult. cu toate ca nu l-a uitat niciodata pe bill, si era imposibil sa-l uite, ura ei pentru el ramase la fel de profunda ca in acea seara.
TRECUTUL SE RAZBUNA
25/144
sfarsitul primei parti
3 commuri 
_______________________________________ PeNtRu Ca ViAtA nU iNsEaMnA CaStIg pEnTrU cA vIsElE nU sE sTiNg PeNtRu Ca EsTi ToT cE iMi DoReSc Si PeNtRu Ca TE IUBESC



|
|