|
|
 aidu cand va vedea c d commuri is o sa fie happy.Asta e ultima parte.Azi tre sa vina acas 
Episodul 11
Disparitia
„Serena! Trezeste-te! Sere`!”
Fata se intoarse pe spate si-si intinse tot coprul, apoi casca somnoroasa.
„Ce-i?”
„Sere`! Blair nu a dormit aici, patul e exact asa cum l-a lasat si nu e nicio urma ca a umblat prin lucurile ei”
Serena ii arunca o privire ingrijorata, isi trase patura de pe ea si s-a uitat la detaliile indicate de Sarah, intr-adeavar totul era neclintit.
„Stai! Nu avem de ce sa ne panicam! O sunam pe mobil si suta la suta o sa ne spuna ca a dormit la mama ei” spuse aparent calma Serena, scotand mobilul din blugii trantiti pe jos. Sarah o urmearea ingrijorata, amandoua stiau ca ceva nu e inregula.
„Abonatul…”
„Rahat!” exlama Serana, apoi arunca nervoasa mobilul, care a avut norocul de-a ateriza pe pat.
„Am o idee” trasari Sarah.
„Acum orice merge…”
„Haide s-o sunam pe mama ei sa ne spuna daca a dormit azi-noapte acolo, daca nu… oricum la ce mobil are Blair nu m-ar mira sa fi murit bateria.”
„Hm… ar fi o varianta, dar numarul maica-sii il ai tu?”
„Banuiesc ca e in agenda ei…”
„Aha… genial! Si agneda ei unde e?” spuse Serena oarecum veninos.
„Ei si tu acum!”Sarah ii facu cu ochiul complice.
„Hii! Vai ce urat!”
Amandoua au inceput sa rada, in timp ce cautau prin lucrurile lui Blair, pana au dat de un carnetel negru, ingrijit, orodnat.
„Asta e!” exclama Sarah „haide sa vedem daca-l are aici”
Fetele au vazut acolo destul de putine numere, scrise frumos, pe culori, ordonate, inigrijte.
„Asta e!”
Fetele au sunat din nou de pe mobilul Serenei la numarul scris acolo.
„Ce? Rapunde?” intreaba curioasa Sarah.
„Shhh! Suna!A…aa…alo?”
„cine e?” se auzi o voce nedumerita dincolo de telefon
„Aaam….Buna ziua, sunt Serena L-Lance… o e..coloega si buna prietena a lui Blair.”
„Aaa, cu ce te pot ajuta draga mea?” intreba o voce amabila si calda
Sarah intreba prin semne ceva ce Serena nu putea intelege, asa c-o plesni incet peste mana sa se potoleasca pentru ca-i distragea atentia.
„Suntem ingijorate pentru Blair… ieri ne-a spus ca vine la dvs, dar nu s-a mai intors la scoala, iar orele incep peste putin timp si am vrea sa stim daca e acolo si daca e sa vina pentru ca o sa-i treaca absente profesorii. Dar e la dvs? E bine?” intreba politicoasa Serena.
Mama lui Balir tacea, apoi se auzi o voce ingrozita: „nu… e acolo? Cu voi”
„N-nu…” spuse la fel de ingorzita si pierduta Serena.
„Dumnezeule! Vin acum acolo!”
„Va asteptam aici doamna”
Cele doua au inchis.
„Ce?” intreaba speriata Sarah.
„Nu a dormit acolo…”
*
„Domnule director, fiica mea niciodata, dar niciodata nu pleaca fara sa anunte, mai ales seara”
„Doamna Hodeges, ma ingrijorati, domnisoarelor, suntei sigure ca nu ati luat legatura de nicun fel cu eleva?”
„Da, Gran…domnule director, daca am fi luat legatura cu ea nu am fi fost aici” spuse Serena ingrijorata, panicata lucru care se vedea din gesturile ei.
„Doamna Hodges, o sa incercam sa luam legatura cu tanara in toate modalitatile posibile, daca pana dupa ore nu apare, nu vad alta solutie decat sa anuntam politia” spuse Graind cu seriozitate si calm in voce, chiar daca in ochi i se putea citi ingrijorarea.
La auzul cuvantului „poloitia” din gura lui Graind doamna Hoges a simtit cum vede negru in fata ochilor si cum i se inmoaie genunchii, insa, ca norocul a fost Sarah acolo, care a prins-o si a sustinut-o cum a putut.
„Doamne!” excalam Graind
Cei trei au ajutat-o pe mama lui Balir sa se aseze pe fotoliu si directorul i-a dat un pahar cu apa rece, luandu-l in mana s-a vazut clar cat de tare tremura.
Peste cateva clipe femeia-si ascunse fata in palme si a inceput sa planga, fetele au incercat s-o linisteasca, insa si ele aveau lacrimi in ochi. Era clar ca ceva rau se intampla, toti o simteau, desi nimeni nu avea curajul s-o recunoasca.
„Fetelor, va invoiesc azi de la ore, se vede clar ca nu sunteti in stiatuatia in care sa va duceti. Rezolv imediat. Ma scuzat!”
Graind iesi tensionat din birou, insa se vede cu ochiul liber ca acesta inventa o scuza pentru a scapa de tensiunea creata in camera, intre timp doamna Hodges se mai linisti.
„O sa fie bine, o s-o gasim, doamna” ii spunea cald Serena
„Mai bine spuneti-mi Anette” spuse ea amabila printre lacrimi. Chiar si in stiatuatia in care erau se putea oberva ca femeia nu avea mai mult de 35-38 de ani si era destul de ingrijita si cu o figura calda si amabila, insa nu-si putea ascunde situatia materiala precara datorita hainelor.
Peste apoximativ jumatate de ora Graind se intoarce in birou.
|
|
dak ii da papucii ma duc pana sa san roque si il tund 
si ne poy o data next 
