|
|
Episodul 12
Ii pasa!
(Mai mult decat credea)
In camera fetelor era agitatie totala, Serena facea ture de camera, parca incercand sa faca gaura in podea, in timp ce Sarah si Anette stateau pe pat cu lacrimi in ochi, tremurand.
„Nu pot sa cred ca nu da niciun semn de viata!” spuse dintr-o data Serena.
„Doamne! Ce-o fi patit fetita mea?” se intreba mai mult prentru sine Anette.
Sarah i-a pus strategic mana pe umar, incurajand-o.
Dintr-o data cele trei tresarira la auzul usii trantindu-se de perete.
„Serena!” se auzi o voce inainte de-a a se vedea persoana din usa.
„Tom!” exclama Serena.
„Unde e Blair, ce-a patit?” intreba Tom gafaind speriat, apropindu-se de ea.
„N-nu…stim” spuse soacata fata
„Cum adica nu stii?!” spuse Tom speriat aproape cu lacrimi in ochi „Serena, unde ar fi putut sa dispara asa dintr-o data?!” incerca Tom sa se calmeze.
Tom se intoarse cu spatele tragand puternic aer in piept.
„De unde stii?” intreba Sarah.
„De la Graindy, am banuit ca se intampla ceva cand nu ati venit la ore” spuse Tom oftand.
„Tom!” interveni Serena si Tom se intoarse si vazu in camera, langa Sarah, o prezenta straina.
„Ea e Anette Hodeges, mama lui Balir”
„Imi pare bine, doamna, ma scuzati ca…” spuse Tom cu dictie, dar rusinat de iesirea lui de adineori.
„Nu-ti fa probleme, crede-ma ca inteleg cel mai bine” spuse printre lacrimi si sughituri femeia si cei doi au dat tremurand mana, din politete, pentru ca stiau ca nu e momentul, oricum.
Tom se aseza pe jos, incrucisandu-si piciorele si lipindu-si mainile, lasand capul pe ele, fara a lasa fata la vedere.
„Ma scuzati” interveni o voce ragusita dinspre usa.
„Domnule director!” exclama Anette.
„Doamna Hodegs… este deja 16:25… cred ca…ar fi bine”
Femeia se lasa pe pat. Era fetita ei! Fetita ei care ar putea fi oriunde si ar fi putut pati orice. Nu putea duce gandul asta, lasa fata ei in palme si incepu sa planga puternic ca si cum s-ar fi terminat.
„Mai bine… o lasam singura, copii”
”V-v-a-a..s f-fi recuno-scatoare” spuse cu multa greutatea Anette si cei patru au iesit din camera lasand-o singura.
Tom o lua in fata lor, ajungand dintr-o singura miscare pe coridorul baietilor la usa camerei lui, incerca sa descuie usa, insa tremura atat de tare incat ii era imposibil, s-a enervat si a dat cu piciorul puternic in ea, de parca ar fi avut usa vreo vina… simtea ca ura tot ce-l inconjoara.
„Tom!” se auzi o voce din spate
„Ce vrei?” intreba jos Tom cu capul spijinit de usa.
„Tom… am aflat de ce s-a intamplat cu… Doamne! Sper sa fie bine, sicner!” spuse Bill incercand sa-l consoleze.
Tacere din parte geamanului sau.
„Vrei sa te ajut sa deschizi usa?”
„Da” spuse sec Tom trangandu-se.
Bill o deschise cu usurinta si au intrat amandoi.
In momentul uramator Tom s-a trantit peste pat izbucnind in plans, iar Bill ramase cu gura cascata, chiar asa de… Se puse langa el punandu-i mana p umar.
„Nu stiam ca…”
Insa a fost intrerupt de usa care se deschise nu tocmai discret.
„Bai, ati auzit ca…” a ramas blocat la vederea imaginii „Ok, banuiesc ca ati auzit.”
Teo se apropie de cei doi nesigur, asezandu-se in genunchi langa patul lui Tom.
„T-t..om?”
Tom se intoarse cu fata la ei: „ O iubeam!” tipa el printre lacrimi, cei doi s-au speriat si-au tresarit din cauza tipatului.
„Dar sunt un idiot, un mare idiot! Nu-mi mai pasa de voi, nici de cacatul asta de liceu, nici de cariera, nici de dracu sa va **** pe toti!” spuse el din nou plangand.
Bill stia ca Tom reactioneaza asa de fiecare data cand suferea mai mult decat puterea lui sau cand era foarte nervos. Acum erau amandoua… si era mai rau decat cederea. Rareori l-a vazut asa, daca l-a vazut vreodata.
Tom statea cu fata ascunsa in genunchii lui pe care si satrangea cu mainilie.
Bill il privi pe Teo care parea deranjat de ceea ce a zis Tom, insa-i facu semn sa se linisteasca si sa taca, el se ridica incet si lua o apa din mini frigider, o puse intr-un pahar de plastic si i-o intinse lui Tom.
„Poftim, fratioare, ia asta si linisteste-te, apoi descarca-te, explica-ne ce se intampla si ce s-a intamplat.”
Tom il privi printre siroaiele de lacrimi; i-a spus „fratioare” rareori Bill se poarta cald cu cineva, in general isi pastreaza aerul lui tipic, pe care pana de curand si Tom il aborda.
„I-i..a-a-ma i-in brate!” spuse Tom, dupa ce sorbi putin din pahar.
Desi socat de dorinta fratelui sau, Bill nu statu sa i se zica a doua oara, si se lasa usor pe el, imbratisandu-l cat putu de puternic.
Teo il mangaia pe umar: „o sa vezi ca e bine, ce-ar putea sa pateasca?”
Tom inca gafia in bratele lui Bill, trase aer in piept si-i dadu de inteles lui Bill sa-i dea drumul, lucru care-l si facu, apoi Tom dadu apa peste cap, fapt care-l ajuta mult, dar nu la fel de mult ca sprijinul sincer al fratelui si prietenului sau.
„Deci? Te simti mai bine?” intreba cald Teo
„Da” raspunse Tom.
Bill se ridica si-i puse de data asta in pahar un suc de portocale rosii, preferatul fratelui sau, peste care adouga si niste cuburi de gheata.
I-l puse pe nopitera si Tom-i zambi cald, dar trist, iar Bill ii raspunse cu un zambet incurajator si o bataie scurta pe umar.
„Ma sczauti, va rog… nu am vrut sa…”
„Uita!” i-o taie Teo.
„Eu… mi-a placut din prima de Balir… m-a fascinat fintea ei, fragilitatea ce te indeamna s-o strangi mereu si mereu in barte sa-i oferi protectie; inteligenta… caracterul, timiditatea, nu semana cu mine… era opusul meu, dar o voriam… initial ma fascina, a-apoi… am simtit ceva mai deosebit fata de ea… era asa micuta si… fara aparare, te idemna s-o iubesti. Dupa ce-am facut dragoste mi-am dat seama ca e ceva mai mult pentru mine ca un capriciu in plus. Nu am vrut sa recunosc, in special nu am vrut sa-mi recunosc mie. Si… acum… am pierdut-o si mi-e teama pentru ca e asa micutica, asa finuta, firava, fragila ca un bilbelou, mi-e firca sa nu o pierd.” inchie Tom lasand o ultima lacrima sa-si croiasca drum pe obrazul lui palid.
„Tom… sincer, stii ce cred eu despre iubire… si dea’l de astea… dar, daca-ti place asa mult de ea… eu te sustin si te inteleg” spuse Bill calm
Tom zambi, era tot ce putea scoate de la fratele sau.
„Eu, sincer cred ca acum tot ce conteaza e sa fie bine, sper din inima, pentru ca totusi bursiera, bursiera, dar tot fiinta umana e”
„Exact” il aproba sincer Bill pe Teo.
Tom zambi din nou si sorbi din delicioasa butura pregatita de Bill si-o savura din plin; cand cei trei tresarira la auzul telefonului lui Tom.
„Da?” raspunse Tom scotandu-l din buzunar cat putu de repede.
„Tom… vino repede in hol” se auzi vocea seaca a Serenei.
Tom inchise vesel sperand din inima ca s-o fi gasit pe Balir, insa voca Serenei spunea contrariul. Ce s-o fi intamplat?
|
|
) 
deci dak blair o patit cv ma bag in fic si il bat pe vinovat 
~PeRfEcT~
