|
|
Episodul 30
Innsbruck, am ajuns!
Peste cateva zile
„Sere!” se auzi un tipat in intreaga parcare a aeroportului. Ca deobicei intarziase. Toti cinci o asteptau.
„Bli`!” cele doua s-au imbratisat puternic, apoi Sarah o saluta deasemenea. Ii fusese dor de ele.
„Imi pare asa de bine sa va vad!”
„Sere!” Tom si Teo o pupara pe ambii obraji. Serena zambea cu toata gura si radea ca o nebuna. Singura care pastra un aer mai melancolic era Blair.
Biletele de avion erau deja luate asa ca cei sase s-au indreptat direct spre poarta de imbarcare. Serena il cauta pe Bill cu privirea, cand l-a vazut un zambet finut i-a aparut involunat in coltul gurii, insa acesta era cu spatele la ea. Incepea s-o enerveze situatia si bipolaritatea lui. Cand dadea de inteles cat de mult o place, cand nici nu se uita la ea. Ii era indeajus! Se astepta ca dupa ultima perioada sa... fie altfel, insa nu era.
In avion lucrurile era tensionate. Blair statea langa Serena, Teo langa Sarah, iar Tom langa Bill. Blair vroia sa-i vorbeasca Serenei despre pasa proasta prin care trecea, insa Tom era chiar in spatele lor, asa ca au abordat alte subiecte pe tot parcursul calatoriei de aproximativ doua ore. Blair a remarcat ceva dureros, Tom nici nu a salutat-o cand s-au intalnit, spre deosebire de ceilalti. Parca trebuiau sa se iubeasca! Ce brusc s-a schimbat. Oare o avea ceva motive? Dar ce a facut ea?
Serena, pe de alta parte, era le fel de dezamagita ca Blair, Bill nici nu-i aruncase vro privire. Radeau amandoi (Billl si Tom) ca niste tampitit cu Sarah si Teo, iar de fiecare data cand ea si Blair incercau sa intre in discutie, Serena nu primea raspunsuri decat de la Tom, Bill incerca s-o excluda, s-o faca sa se simta invizibila pentru el. Era enervata la clumea! Daca el nu preia o initiativa ea nu are degand nicidecum!
Singurii care erau cu adevarat fericiti si entuziasmati erau Sarah si Teo care nu se mai opreau din sarutat.
*
„Camerele 201, 202 si 203.” Ii indruma receptionera cu o amabilitate neobisnuita. Minuni puteau face 100 de euro, acum aveau si camere bune.
Dupa ce au despachetat s-au reunit pentru o „sendita” in camera lui Blair si Serena.
„Eu si Sarah mergem sa vedem localul pentru petrecerea de Revelion ca-n trei zile... Vreti sa veniti cu noi?” spuse Teo
„Eu nu vin... sunt mult prea obosita” ii raspunse Blair lasandu-se pe umarul Serenei.
„Restul?”
„Eu vin!” sari Bill „chiar is curios.”
„Ok, mergem?”
„Mergem.”
Cei 3 au plecat spre localul respectiv, iar imediat dupa ce si-au luat la reverdere, Tom se ridica de pe scaun si pleca spre camera lui fara sa spuna decat un „Pa, Sere`” excluzand-o evident pe Blair.
„Tom” sopti Blair... si izbucni in plans fancand-o pe Serena sa se sperie rau de tot.
„Bli`! Ce-i cu tine? Gata! Usor... liniste-te!”
Blair nu asculta si continua sa planga, simtea nevoia sa se descarce si ca norocul Serena era acolo.
„Sere... ce-i cu Tom? Ce-i cu noi? Ce am facut eu?” incerca Blair sa spuna desi inca plangea.
Serena o cupinse in brate si o stranse puternic. O lasa sa se linisteasca si apoi o va supune unui interogatoriu. In sfarsit vroia sa vorbeasca despre Tom. Dupa ce s-a linistit, Blair incepu:
„Ne-am distantiat enrom de la un timp, dar nu stiu de ce... simt ca nu ma mai iubeste si asta ma doare... pentru ca zau ca nu stiu ce am facut.”
Serena o privi curioasa in ochi: „Da... am remarcat o mare distantiere intre voi doi de la un timp, dar de fiecare data cand aduceam vorba tu schimbai subiectul, ma bucur ca vrei sa vorbesti despre asta. Iti amintesti de vreun moment anume de cand a inceput perioada asta nasoala?”
„Da...” ii raspunse Bliar oftand „ne-am cerat acum vreo doua saptamani din cauza unei cur*e care se tot dadea la el, m-a enervat si i-am spus ca nu-mi convine ca se da la el, iar el...”
„Stai” o intrerupse Serena „care fufa?”
„Lisa, din clasa noastra”
„Aaa! Gh! Nu o inghit pe aia! Intr-o zi o sa-i smulg paru’ ala blond din capu’ ala sec!”
Bliar rase fara vlaga, sentimentele ei fata de Lisa nu erau foarte diferite fata de cele ale Serenei, dar ea nu si-le manifesta.
„Si... el mi-a spus ca-l sufoc, ca sunt prea agasanta, ca vreau mereu sa stau doar cu el, dar normal ca vreau sa stau cu el daca-l iubesc... si credeam ca si el ma iubeste. Dar el a zis ceva ce m-a ranit enorm: ca se simte parca inchis intr-o teminta... si eu am ramas socata la asta... adica... ma rog, ne-am certat un pic, insa... m-a sarutat si ne-am impacat, dar nu a mai fost la fel, ne certam din orice prostie, ne aderesam vorbe urate si... eu ca sa-i dau o lectie m-am distantiat de el, adica atunci cand vroia sa ma sarute nu-l lasam, de dragoste nici nu mai zic, atunci cand se aseza langa mine eu ma ridicam, atunci cand imi vorbea eu ii raspundeam pe cat de sec puteam. Si-o merita, dar se pare ca asta l-a cam enervat, asa ca mi-a raspuns cu aceeasi mondea. Parca suntem doi copii care se razbuna ca unul i-a furat jucaria celuilat.”
Asa e! Se gandi Serena, insa nu vroia s-o jigneasca. Nu stia ce sa creada, pe deoparte si Blair avea dreptate, dar pe de alta parte reactionase cam imatur si stia ca Tom nu suporta micutele fite ale fetelor si nu prea are rabdare si intelegere. Era clar ca se enervase. Dar totusi... sa se ajunga pana aici dintr-o prostie... se iubeau mult, nu se merita sa se desparta din asta.
„Eu zic sa vorbi...”
Fetele au fost intrerupte de zgomotul unuor batai la usa.
„Intra” raspunse Serena. Tom intra usor, iar cand Blair il vazu vroia sa tipe de fericire, pe cand Serena deveni pesimista cand i-a remarcat privirea superioara si aroganta carte Blair.
„Am... eu cred ca sunt in plus, ma duc... la restaurat, jos sa beau o cafea.”
Serena se indrepta spre Tom soptindu-i discret la ureche: „ai grija. Stiu ca a reactionat cam imatur, dar te iubeste si...” Tom nu o lasa sa zica nimic pentru ca o cuprinse de talie si o imbratisa prieteneste cum face el mereu. Asta pentru Serena a fost un fel de „lasa-ma ca stiu eu ce fac”. Deci nu era de bine. Blair, pe de alta parte era deranjata de gesturile celor doi, ca Serena i-a soptit ceva, in asa fel incat ea nu a auzit si ca Tom a imbratisat-o. Serena ii zambi incurajator, dar pesimit pentru ea si iesi din camera lasandu-i pe cei doi singuri.
Blari zambi, dar cand ochii ei micuti ii intalnira pe cei ai lui Tom zambetul ii pieri instantaneu. Privirea lui era mai rece ce vremea de afara.
„Tom...”
|
|
))
