|
|
Episodul 32
Impreuna cu adevarat
Blair se tranti pe pat plangand aproape isteric. Nu intelegea cu ce a gresit ea, probabil ca daca Tom ar fi venit cu ganduri pasnice ar fi vorbit si probabil ca lucrurile ar fi fost puse cap la cap. Se simtea groaznic, avea dreptate, Tom a facut multe pentru ea, dar nu a inteles atitudinea lui din ultima perioada. A ranit-o mult si nu-l va ierta usor. Si cum toate astea, un lucru a facut-o sa se simta mai bine, faptul ca i-a spus exact ce a simtit. Probabil a fost imatura, probabil ca a reactionat gresit, insa daca Tom ar fi fost altfel ar fi putut rezolva asta, acum tot ce putea face era sa planga... se terminase tot ce a fost intre ei...
Tom intra in camera lui trantind usa la fel de puternic ca pe cea a lui Blair. Se lasa usor cu spatele pe usa si incepu sa planga ca un copil mic. Se astepta ca lucrurile sa fie usoare, deobicei cand ii dadea papucii unei fete, era sigur, decis si indiferent, Blair cu siguranta nu va iesi usor din capul lui. Cat de mult il schimbase! Putea fi numit Tom dinainte de Blair si Tom de dupa Blair. Era o diferenta ca de la cer la pamant. Nici macar nu stie de ce s-a despartit de ea daca au trecut prin atatea impreuna. Niciunei fete nu-i spusese „te iubesc” pana acum sau sa faca ceea ce a faut pentru Blair... nici nu se putea pune problema, daca cineva-i spunea acum cateva luni ca va plange pentru o fata ii spunea ca-i nebun, sa se duca la un opsiciu. Dar gandurile astea nu-l consolau deloc, refuza sa creada ca el a avut vreo vina. Credea ca oricum se terminase. De la o vreme nu mai era deloc la fel, ba din contra, parca se urau si asta nu-l prea ranise... pana acum. Pur si simplu nu a mai suportat fitele lui Blair si reactiile ei imature... a vrut sa se desparta de ea, nu a fost asa de usor pe cum s-a astepta. Reactia ei a fost de-a dreptul surprinzatoare si al naibii de dureroasa, insa ea nu putea pretinde ca Tom n-a iubit-o. Asta l-a enrvat si durut la culme! Dar trebuie sa depaseasca moementul. Pasi nesigur in camera si se tranti pe pat. Abia acum remarcase absenta lui Bill. Profita si de bucura nespus de acest lucru, nu avea de gand nicidecum sa-si bata capul cu intrebarea „unde ar putea fi?” acum avea alte lucuri care-l macinau pe dinauntru.
*
„Hei!”Serena tresari de parca cineva ar fi impuns-o.
„Bill!” spuse ea socata.
Bill isi dadu jos jacheta si i-o puse Serenei pe umeri, oricum el era imbracat gros, insa Serena tremura ca gelatina. Fata o accepta fara sa comenteze, chiar ii era frig, in semn de multumire i-a zambit jucaus.
„De unde ai stiut ca sunt aici?” Ce intrebare stupida. Poate Bill nu a venit special pentru ea.
„Pai... a fost intamplator.” minti Bill, apoi a inceput sa rada. Serena il privea ciudat.
„Nu ma lua inseama rad de propriile mele glume.” Serena rase si ea. Acum cateva luni, daca cineva-i spunea ca ar fi fost in ipostaza asta cu Bill, razand, „imrepuna” i-ar fi dat una dupa cap.
„Bill, tie nu ti-e friga fara jacheta?”
„Nu” incerca Bill sa para convingator. Serena nu mai spuse nimic. O dureroasa tacere s-a instalat intre ei doi. Bill s-a apropiat de ea, a privit-o direct in ochi, cu o profunzime de nedescris, Serena tremura si nu de frig. Niciodata Bill nu a privit-o asa sau mai bine spus, niciodata nimeni nu a privit-o asa. Ce-i doi s-au intors spre cascada inghetata. Pur si simplu taceau. Bill s-a saturat, a crescut, s-a maturizat, putea s-o faca. I-a prins pe furis mana Serenei.
„Sere... eu... uita-te la mine, te rog.” Serena, timida, asa cum nu credea ca va putea fi, s-a intors spre el. Bill o facea sa se simta total altfel, initial i se parea de-a dreptul oribil, insa in asta ascundea sentimelele ei puternice fata de el.
„Sere... eu, eu... eu m-am saturat de toate jocurile noastre de pana acum. Hai sa vedem care-i mai tare, care reuseste sa-l enerveze pe celalalt, care se da mai bine la altcineva. E ciudat ca spun asta unei fete, nicioadata nu am mai facut-o... stii... eu deobicei vad o relatie cu o fata ca o joaca, dar... dar simt nevoia sa te tin mereu in brate, sa te sarut si te protejez si sa-l omor pe ala care intrazneste sa te atinga. Crede-ma ca nu am mai spus niciodata asta unei fete... ma simt ciudat cand esti langa mine, parca vreau sa te vad ca suferi pentru mine, defapt, vreau sa ma conving ca si tu simtit ceva pentru mine. Pana acum nu am fost impreuna, a fost o joaca, dar nu intrazneam sa pun punct. Serena... ce simt pentru tine e... ma sperie, dar am mai crescut. Nu are rost s-o mai ascund, de ce m-as minti pe mine, in general mie nu mi-e prea frica sa accept unele lucruri, e un pas important pentru mine... tu esti ceva important pentru mine. M-ai derutat complet, Serena eu... ma simt asa ciudat, dar vreau sa traiesc asta, nu vreau s-o tin ascunsa in mine ca mai tarziu sa regret.”
Serena avea lacrimi in ochi adunate pe tot parcursul „discursului” lui Bill. Nu l-a intrerupt in nicio clipa, l-a privit doar, lucru de care Bill se simtea oarecum stanjenit. De cand a visat la momentul asta si acum chiar se intampla. Saracul Bill, era asa de nervos si emotionat, se vede ca niciunei fete nu-i mai spusese asta. Si Serena se simtea ciudat si pentru ea se intamplau lucruri noi, dar... nu stia ce sa-i spuna. Aprecia curajul de care Bill a dat dovada, sa-si calce orgoliul in picioare, sa recunoasca ce simte pentru Serena, sa vrea sa traiasca asta, sa se simbe brusc... sa se scimbe?! Un fior rece trecut prin coprul ei trezind-o.
„Esti sincer?” intreba ea dintr-o data.
Bill zambi. Bineinteles ca era sincer, dar intelegea ca Serenei ii erau greu sa vada asta pentru ca simbarea lui subita... defapt nu a fost chiar subita, avea multe sa-i spuna.
S-a aporpiat de ea, fata tremura, insa Bill stia perfect ce vroia, a prins-o de talie tragand-o puternic spre el, jacheta lui destul de groasa il enerva, asa ca a patruns cu mainile pe sub ea. Serena doar il privea speriata, nu stia ce va face. Ii era teama ca totul sa fi fost doar o gluma. Insa gandurile ii fura intrerupte de buzele moi ale lui Bill presate peste ale ei. Tresari din nou. Ii placea asa de mult cum o saruta Bill, avea un stil aume care o fascina, pircingul din limba, era...
Si totusi de data asta a fost asa de natural, de sincer, de romatic, parca acel sarut spunea mai mult decat puteau niste simple cuvinte, pe care Bill de altfel nici nu prea stia cum sa le potriveasca. Nu mai era totul fugitiv si „din greseala”
Dupa ce s-au despartit Bill ii zambi vesel, Serena era asa pierduta... inca mai tinea ochii inchisi.
„Ce... ce?”
„Sere, eu... sa stii ca simbarea nu a fost asa subita, defapt eu m-am tot gandit la asta de cand ne-am propus sa avem un free. Ma enerva ca nu te putea avea pe dea-ntregul, dar nu stiam de ce ma frustra. Nu am dormit nopti intregi, nici nu stii cat m-au ajutat Tom si Teo. Am crescut si nu-mi vine sa cred ca eu gandesc asa. Iti mai amintesti ca la aeroport nu am vrut sa te bag in seama?”
Serena aporba „vroiam sa-ti spun cat insemni pentru mine, insa nu era momentul si locul potrivit, asa ca am pastrat distanta. Ah, Sere, mi-a fost asa frica! Nu stiam cum vei reactiona” spuse Bill vizibil usurat si fericit, deschizanu-se efectiv in fata Serenei, realtandu-i pe scurt tot prin ce a trecut in ultima perioada. Fata era pur si simplu socata. Nu a putut face altceva decat sa-l sarute pe Bill usor, fin pe buze, desi sarutul a fost scrut, Bill il savura din plin zambindu-i.
„Ma iubesti?”
Bill o imbratisa „daca dorinta asta care ma macina si confuzia de dinainte se poate numi iubirea atunci cu singuranta! Tom mi-a spus se simtea... simte despre Balir, probabil ca fiecare iubeste in felul lui” Bill fusese asa cunfuz in ultima perioada. Era mandru de el ca a acceptat odata ca exista iubirea, ca se poate indragosti. Nu stia nici el ce simte, dar ii placea.
Serena tinea capul pe pieptul lui Bill si radea. Nu era chiar foarte romatic, insa o iubea in felul lui. Trebiau sa se invete unule pe altul cum se sa iubeasca. Inca le era greu ca ei acceptau asta si ca inainte se urau de moarte. Defapt se „urau”.
„Vrei sa mergem la schi? Noi doi?” reveni Serena din visare iesind din stramsoare lui Bill.
„Doar noi doi?” Bill o privi pervers.
„Doamne, Bill, am zis schi.” rase Serena, stanjenita oarecum de indirecta lui Bill. Era alta langa el.
Bill o urma si fata ii prinse mana plimbandu-se ca doi indragostiti. Defapt asta si erau. Bill o surprinse pe Serena 100% parca vroia sa planga de fericire, era asa emotionata incat scapase situatia de sub control, nu mai stia ce sa zica si cum sa sa reactioneze.
„Aaa! Acum vrei sa-mi spui cum de m-ai gasit?” intreba Serena privindu-l amuzata pe Bill care radea.
„Pai... a fost simplu. Am intrebat-o pe Sarah care mi-a spus ca ai iesit la aer proaspat si eu m-am gandit ca ai venit aici, este ceva cunoscut pentru Innsbruck. A fost destul de usor, dar am platit pentru asta” chicoti Bill.
„Ce vrei sa spui?” il intreba Serena amuzata.
„Sarah si Teo erau in plina atciune, ochisorii mei virgini!”
„Awww saracutul de tine” il ironiza Serena. Amndoi au inceput sa rada, erau asa fericit impreuna. De ce ar fi ratat asta? Din orgoliu! „Neah, nu se mierita.” Gandi Bill.
„Apropo, de ce la telefon ai fost asa dragut? Erai deja hotarat sa-mi spui asta, sau...?
„Eram inca destul de confuz, dar la telefon a fost mult mai usor, pentru ca nu te privesc in ochi. Stii bine ca ma pierd cand te privesc.” Serena zambea multumita, ridicandu-se pe varfuri si sarutadu-l usor pe obraz. Nu le venea sa creada, era asa frumos, in sfarsit se puteau lua in brate, se puteau saruta fara ca sa exista vreun obstacol. Bill dadu drumul la mana Serenei si si-o intinse pe umeri ei, iar Serena isi lasa capul pe el. Nu-i venea sa creada ca asta e real.
„Nebuna mea!” sopti Bill mai mult pentru el, insa o auzi pe Serena chicotind.
|
|
e super
.....cum de bill a zis asta 
....in sfarsit... 
...insa nu pot spune acelasi lucru si despre tom si blair... 
