|
|
Fetele, de Craciun o sa aveti o surpriza, cadoul vostru, de la mine, va fi in fic.
Scuze de intarziere, dar m-am ocupat cu altceva, uitati nextul.:*
Episodul 5.
Tom: "Si ce-ai fi vrut?Sa iti pun si un film despre asta?Oricum trebuia sa imi tin gura, nu vroia sa afli, pentru ca era sigura ca nu ar putea fi ceva serios.Dar iti jur, ca daca ii zici ceva din tot ce ti-am spus nu mai..."Dar nu apuca sa termine, caci usa trantita a casei, se auzi in toata incaperea.Bill plecase, lasandu-l pe Tom sa isi continuie "discursul".Alerga prin stratul subtire de zapada, ce se formase datorita miilor de fulgi, si incerca sa nu alunece.Pe tot drumul s-a gandit cum sa-si ceara scuze ca a fost atat de orb, dar parca frigul ii golise orice forma de gandire, avea in cap numai imaginea fetei, si momentul de slabiciune care l-a avut cand a acceptat sarutul Monicai.Parea atat de prostesc, el era de vina, si tot el isi plangea de mila.Intr-un final, ajunge in fata usii, ce il despartea de fata la care tinea.Isi ia inima in dinti si bate de trei ori.Eu eram singura, cu bradul in fata mea, incercand sa il impodobesc, in asa fel incat sa arate cat mai bine.Ma ridic aproape fortat de jos, mergand alene spre usa, o intre-deschid, iar apoi o las larg deschisa intorcandu-ma plictisita spre treaba mea.
Anette: "Ce vrei?"Il intreb fara nici o urma de interes, cautand crenguta potrivita pentru globuletul meu preferat.Bradul era destul de inalt pentru mine, avea in jur de 2 metri, iar eu aveam numai 1,65.Vazusem crenguta dar nu ajungeam.Bill ma vede ca ma chinui, asa ca mi-l ia din mana si il pune el.Nu mi-a raspuns la intrebare, doar mi-a spus ca ma ajuta, iar eu am acceptat.Am imbodobit bradul, apoi i-am dat ceva sa manance.Vorbeam despre orice lucruri ne venea in minte, orice care ne excludea pe noi.Pentru moment, incetasem sa il mai privesc ca pe un posibil iubit, mi se parea ca este doar un prieten, unul foarte bun.
Bill: "De ce nu mi-ai zis?"Ma intreba la un moment dat, deviind total de la subiectul la care eram?Il privea cu ochii mari?Ce sa ii spun.Devenisem agitata, si oricine si-ar fi dat seama ca ascundeam ceva.Ma jucam cu furculita, in farufria ce statea in fata mea, acum total golita.Imi las privirea in pamant, si observa asta, vine in fata mea, asezandu-se in genunchi, si cautandu-mi privirea.Refuzam sa ii fac jocul.Nu vroiam sa ma uit la el, de fapt, nu puteam.Stiam la ce se referea.Cred ca Tom ii spuse-se tot.Off, el si gura lui mare.Incerc sa ii raspund, dar ma balbaiam, mai ceva decat un copil ce spune poezia in fata clasei.
Anette: "C...ce..ce sa-ti zic?Despre ce vorbesti?Nu inteleg nimic."Ma ridic de pe scauna, punandu-mi un pahar cu apa, apoi indreptandu-ma spre geam, privind peisajul ce mi se oferea pe tava.Se ridica si el de jos, venind spre mine.Se apropia periculos de mult.Ii puteam simti respiratia pe crestetul meu.Ma ia pe la spate, apoi intorcandu-ma cu fata spre el, ridicandu-mi privirea spre ochii lui ciocolatii, ochii aia ce ma faceau sa ma pierd toata.
Bill: "Mi-a zis Tom tot.Dar nu e vina lui.Ne certam si era prea nervos, asa ca nu s-a mai gandit la ce spune si pur si simplu si-a dat drumul la gura."
Anette: "Si daca ti-as fi spus?Ce rezolvam?Poate ca era mai rau.Am vazut tot, ieri te simteai bine cu Monica, de ce mi-ar mai pasa de tine?"Vocea imi tremura, si simteam cum mi se inunda ochii, dar refuzam sa plang.Nu puteam fi mai slaba decat el.
Bill: "Anette, te rog, iti pasa, numai prin simplul fapt, ca m-ai lasat sa stau atata vreme aici, ca mi-ai vorbit asa.De ce nu vrei, macar o data sa te lasi purtata de val?Sa uiti pentru cateva secunde de toti din jurul tau, si sa te gandesti numai la tine."Ce ironie a sortii, tocmai el, cel care cu cateva seri inainte, imi reprosase ca ma gandesc numai la mine, acum vine si ma roaga sa fac asta.Dar firar!Avea dreptate, intotdeauna faceam totul mecanic, vroiam ca totul sa fie perfect, si poate ca imi iesea, dar uitam sa traiesc.Ii ajutam pe toti din jurul meu, cu gandul, ca daca eu nu sunt fericita, macar ei sa fie, dar nu era bine, caci uitam de mine.Dar de ce m-as lasa purtata de val?De ce daca prima oara cand am facut asta, am patit toate acele lucruri.De ce m-as mai indragostii de cineva, daca tot ce am primit de la acest sentiment, a fost respingere si suferinta.Bill se apropie de mine, isi misca circular fata pe langa a mea, isi apropie buzele de ale mele si mi le atinge usor.Vroia sa fie mai mutl, stiam asta, si eu vroiam, dar soneria aia de la telefonul ala, care nu-mi dadea pace niciodata se auzi."Intr-o zi o sa te desfiintez, rabla fara creier!"Imi spun eu in gand, fara a-mi da seama, ce prostii puteam gandi.Ma duc alene, pentru a raspunde, dar gandul nu imi era acolo, ci la Bill.Ridic receptorul si spun banalul "Alo!".De la capatul celalat al firului, se auzeau suspine.Chiar ma speriasem nu intelegeam cine era.Cateva secunde, nu a facu altceva decat sa planga, sa suspine.Pana la urma, aud cum trage aer in piept, si cu o voce tremuranda imi spune:
"Anette, dupa atata timp, esti chiar tu?Fiinta cea mai draga a mea, cea pe care am pierdut-o dintr-o prostie."
|
|
e mama ei...s-a gandit ai aia acum sa sune 
