|
|
Multumesc de comentarii.:* Si ma bucur ca ati ramas cititoare de la inceput si pana acum.Vine si nextul, cred ca cel mai lung din istoria fan-ficului.: ))
Episodul 10.
De dimineata Tom se trezi privind confuz in jur.Se uita langa el, pe locul gol din pat, in speranta ca va mai putea vedea din nou acei ochi ce l-au fermecat cu o seara in umra.Insa, spre dezamagirea lui, tot ce ii mai amintea ce s-a intamplat atunci, erau cearceafurile sifonate.Zari insa in acelasi loc, o bucatica de hartie, de un alb identic cu cel al asternutului, astfel puteau fi usor confundate, darn u si de Tom.Il lua de pe pat cu mainile tremurandu-i si incepu sa citeasca.
“Tom,
Ce ciudat, nici nu stiu ce sa scriu, defapt, ce as putea spune?Poate ca nu a fost ceva “magic” cum trebuia sa fie, dar…dar ce?Nici macar nu ar trebui sa ma obosesc sa-ti scriu, a fost doar o noapte, ca multe altele pentru tine.A fost frumos cat a durat, da, dar ca orice poveste are si un sfarsit, poate ca prea brusc uneori, dar el exista.Dar tot ce conteaza, e ca voi stii intotdeauna ca Tom Kaulitz a fost langa mine.Am bilet de tren la prima ora, i-am zis receptionerei ca mai doarme cineva la mine in camera pana dimineata.Cand te trezesti, ii dai doar cheia si totul o sa se resolve.
Flavia.”
Un zambet sters I se afisa tanarului pe fata, ar fi vrut sa auda asta din gura ei, nu dintr-o banala scrisoare.Si nu!Nu a fost doar o noapte pentru el, si a fost ceva “magic” cum a spus ea.Dar de ce isi spunea asta?Oricum ea nu il va auzi.Se ridica de pe pat incepand sa isi traga lenes hainele pe el.Cu o ultima privire in camera, parasii locul.
Pe de alta parte, intr-un tren destul de neingrijit, se afla Flavia, ce privea pierduta pe geam, in mintea ei rememorand toate acele randuri ce i le scrise-se baiatului, ce nu ar fi crezut ca va ajunge sa-l cunoasca.
Primele raze de soare isi fac deja aparitia pe fata mea mult prea obosita.Erau ca un ceas desteptator pentru mine.Imi pun perna in cap pentru a micsora din puterea luminii, insa fara vreun rezultat.Imi ridic privirea spre ceas, si observ cu mirare ca este destul de tarziu.Ma ridic alene din pat, ducandu-ma direct la baie, pentru a-mi da cu putina apa pe fata.Speram ca ma va trezi un pic.In camera isi face aparitia Anette, ce zambea ca in fiecare dimineata.Nu intelegeam de unde are atata putere si energie pentru a fi mereu asa de vioaie.Ii “bolborosesc” un buna dimineata de abea auzit, din pricina apei ce curgea cu un zgomot infernal.
Anette: “Mai nou e la moda sa stai la baie cu usa deschisa?”Incepu ea, din nou sa ma tachineze ca de fiecare data.Isi intrase bine in rolul de sora, calcandu-ma pe nervi de fiecare data cand avea ocazia.Cu toate astea, desii ei nu parea sa ii fie prea greu sa se obisnuiasca cu ideea, eu eram destul de frustrat de faptul ca noi suntem frati.Sentimentele mele pentru ea, nu o puteau privi ca pe o sora, iar eu nu puteam face nimic.Ma duc morocanos catre usa, trantind-o pentru a-i indeplinii dorinta.Opresc apa si ma lipesc de peretele baii.Priveam aburii ce inca domneau in incaperea aceea atat de mica.
Bill: “A venit Tom?”
Anette: “Nu.A fost plecat toata seara.Ar trebui sa mai iesi si tu sa te distrezi putin.In turneul asta ai stat numai in autocar sau in camera de hotel, nici macar la petrecerile ce se tin dupa concerte nu ramai.”Ma calca pe nervi, nu mai suportam sa aud cum imi doreste sa ma “distrez”.Nu aveam nici un chef, plus ca eram obosit.Cantatul acela live si alergatul pe scena, nu prea imi priesc.Dar nu asta ma interesa.Ei nu ii mai pasa deloc de noi?Adica ea a ramas la fiecare petrecere, si intr-adevar iesea din cand in cand seara, in club, cu Tom.Asta inseamna ca a mai avut relatii cu cine stie cati baieti.Ies din baie, si o privesc intrebator.Statea pe pat, privindu-ma la fel.
Bill: “Tie doar de asta iti pasa?”
Anette: “Poftim?”
Bill: “Adica, tu vrei doar sa ma distrez si sa mi-o trag cu fiecare idioata care imi iese in cale?Nu!Pentru ca eu nu sunt Tom.Ramai tu la petreceri, si trageti-o si pentru mine.Acum iesi din camera, fac alergie la cu…”Dar nu termin de spus, caci se apropie de mine tragandu-mi o palma poate pentru a ma trezi la realitate.Avea dreptate.Il jignisem si pe fratele meu, si pe ea.Iese din camera trandind usa.Ma asez in pat cu capul intre maini, iar ecoul acela al usii trantite imi chinuia mintea.Nu aveam ce sa ii reprosez ei.In fiecare zi a fost langa mine cand ma simteam mai rau, iar in concerte daca simteam ca nu mai pot ma duceam in backstage unde tot pe ea o gaseam, gata sa ma ajute.Tom la fel, vorbea cu fanii pana cand eu imi reveneam, dar ceva era ciudat cu mine.Oboseam mai repede, si cu fiecare concert sustinut ma simteam mai obosit.Orele pe care le dormeam deveneau parca minute, iar cele in care cantam, erau ca niste lungi si grei ani pentru mine.De fiecare data cand aduceam vorba de sanatatea mea, toata lumea schimba subiectul, aruncandu-si priviri ingrijorate.Uram asta.Pentru ca simteam ca imi ascund ceva.Dar aveam de gand sa aflu.Ma ridic de pe pat, ducandu-ma la geam.Tom venise la hotel.Dupa cateva minute, pasii lui apasati se aud pe hol.Ma indrept usor spre usa si o intre deschid.S-a dus in camera la Anette, dupa ce am avut siguranta ca a inchis usa, am iesit si m-am ascuns dupa perete, pentru a putea auzi.
Tom: “Sincer, m-am cam plictisit sa tot tac din gura, o data si o data tot va afla.”
Anette: “Poate.Dar nu acum.”
Sfarsitul Capitolului 3.
|
|
ii vedeam facand si bagand 
cine? bill??ca defapt nu sunt frati 
?..pff..pune enxt pls 
Mai bine si-ar cere scuze decat sa-si planga de mila..dar inteleg totusi ca e si putin enrvos,fiindca tocmai a primit o palma,iar peste asta nu se trece prea usor.
