|
|
Yana ai aflat.In fine nu ma mai consum.Nu merita.
Sper sa nu mai am motive sa il inchid.Vine si capitolul 4.Este penultimul capitol.
Capitolul 4.
Nimic, dintr-o prostie.
Episodul 1.
Tom: “Asculta, niciodata nu am avut secrete fata de fratele meu si nu vreau sa am acum.Plus ca e vorba de viata lui.Daca ii voi spune probabil ca va avea mai multa grija de el.” Il intelegeam, dar nu credeam ca era momentul potrivit sa afle.Era ceva socant, sin u avea voie sa fie supus la vesti atat de puternice.Ma tememeam pentru el.Ma durea ca de fiecare data trebuia sa mint si sa ma prefac indiferenta.Stiam ca in ciuda lucrurilor pe care i le-am spus lui David, pentru mine nu a fost o simpla noapte.A fost ceva frumos, ceva magic.Mi-era teama sa nu-l pierd.Dar in situatia in care era, stiam ca asta s-ar putea intampla orican.Ma apropii de Tom incercand sa-l linistesc.
Anette: “Stiu ca e fratele tau, si vrei sa stie tot ce i se intampla, dar crede-ma pentru binele lui, mai asteapta macar o saptamana.Si iti promit, ca daca tu nu poti, eu insumi o sa-i spun.Bine?”Ma imbratiseaza si imi multemeste.Tot timpul am fost alaturi de el, chiar daca uneori gresea si se grabea in a lua decizii, eram acolo sa-l ajut.Eu, Bill, si prietenii.Pleaca din camera mea, ducandu-se sa-si faca o baie.Credeam intr-adevar ca o merita.Dupa numai cateva secunde, pe usa intra precum un uragan, Bill.Se tranteste in pat cu mainile incrucisate privindu-ma “suspect”.
Bill: “A venit Tom?”
Anette: “Credeam ca te-ai intalnit cu el.Tocmai ce a iesit din camera mea.” Isi mareste privirea, apoi si-o arunca visator pe tavan.
Bill: “Despre ce ati vorbit?”
Anette: “Pai…despre lucruri normale.Ce?Acum sunt la interogatoriu?”Devenisem vizibil agitata.Mi-era teama sa nu cumva sa fi auzit discutia dintre mine si Tom.Oricum ceea ce vroia sa afle, nu era ceva de bine.Isi intoarce privirea asupra mea.Fixandu-mi buzele.Se ridica de pe pat si se apropie de mine.Isi incolaceste mainile in jurul taliei mele, strangandu-ma ca niciodata.Stam mai bine de jumatate de minut, fara ca vreunul din noi sa spuna ceva.Pana la urma, Bill hotaraste sa sparga gheata, spunand niste cuvinte pe care nu le voi uita usor.
Bill: “Nu vreau sa mor.”Mainile incep sa-mi tremure, iar respiratia mi se accelereaza.Mi-era frica de reactia lui.Dar acum trebuia sa-i spun.Auzise ce am vorbit cu Tom.Il iau de mana, si ne asezam amandoi pe pat.Ii mangaiam parul, iar el continua sa planga.Mi se rupea sufletul sa-l vad asa.Dar ce puteam sa fac?Nimic nu se mai indrepta.Cu nici o lacrima, sau suferinta.
Anette: “Dar nu o sa mori.De unde ti-a venit ideea asta?” Il intreb, lasand sa-mi cada incontrolabil, o lacrima pe obrazul ce simteam ca imi ia foc.
Bill: “Ba da, te-am auzit vorbind cu Tom.Si nu incerca sa-mi spui contrariul, nu o sa cred nimic!Nu mai sunt un copil de 3 ani, am dreptul sa aflu ce am patit!E viata mea!Eu nu ma bag in viata ta, deci n-o face nici tu!” Ajunse-se sa tipe, din calmul acela cu care venise, devenise mai nervos decat niciodata.
Anette: “Bine!Calmeaza-te si o sa-ti spun tot.”Inspira si expira de cateva ori, apoi se ridica de pat, deschise geamul si isi scoase capul afara.Isi trecu mana prin par.Apoi se intoarse catre mine.
Bill: “Spune.Orice ar fi.”
Anette: “Cand ti s-a facut rau, si ai cazut in gol, am aflat de asta.Ti s-au facu analizele si au iesit pozitive la o singura boala.Noi credeam ca e din cauza stresului de sarbatori, pentru ca urma sa ai turneul.Ne-am gandit la o multime de scenario numai la asta nu.Stiam ca ceva nu e in regula, in special ca mama ta ne-a spus ca niciodata nu ti s-a mai facut asa de rau.Doctorii au crezut in prima instanta ca este vorba despre diabet, dar dupa inca un set de analize am aflat ca e altceva.Ai…”Si ma opresc pentru a trage aer in piept.Nu aveam puterea sa i-o spun.Mi-era teama ca va da vina pe mine, desii stiam ca nu e asa.
Bill: “Firar sa fie!Spune o data, ce poate fi asa de rau?”
Anette: “Ai…
|
|
ce s-a intamplat iar? 
