|
|
Pff, mii de scuze, si multumesc pentru intelegere.Asa cum a zis si Flavia, astea 2 saptamanti sunt foarte stresante pentru mine si nu numai.Dar voi incerca sa pun.
Episodul 2.
Degeaba tipa, eram prea atenta la Tom care statea impietrit in tocul de la usa.Cu privira spre Monica, parca vazand prin ea, cu mana pe clanta usii, si cu niste dosare in cealalta.
Monica: "Tom, tu...aici..."Monica incerca sa il "dezghete" desii, pe buna dreptate, cred ca era mai blocata ca el.Auzise tot ce vorbisem noi.Adica, acum el stia ca Monica il place si ca ar vrea ceva mai mult de la el, dar de ce sta acolo fara sa faca nimic?De ce o priveste atat de insistent si cuprins de ea?Sa simta si el ceva?Ma uitam cand la unul cand la altul, amandoi erau parca hipnotizati privindu-se in ochi fara ca unul sa mai scoata vreun cuvant.Linistea aceea devenea din ce in ce mai sacaitoare, mai apasata, atmosfera devenise aprinsa.Trebuia sa sparg gheata, si cumva sa o scot pe Monica.Stiu ca nu ar vrea sa afle Tom.
Anette: "Da, Monica, Tom Cruise, si eu tin ceva mai mult la el, dar cine ar putea ajunge sa il cunoasca in realitate.El acolo, noi aici."Nici mie nu imi venea sa cred ce scosesem pe gura, dar cum se spune "situatiile disperate cer masuri disperate".Dar stai!Nu era bine, Monica spuse-se ca sunt prieteni buni.Nu avea cum sa fie amica cu Tom Cruise, Doamne ce era in capul meu.
Tom: "Tom Cruise?Monica il cunoaste?"Intreba el confuz.Era clar, auzise de la cap la coada tot ce vorbisem noi doua.Il priveam amandoua, cu un zambet idiot pe fata.Nu staim ce sa mai spunem, dar nu vroiam ca Tom sa afle adevarul, nu doream ca prietena mea sa sufere, pentru ca sunt sigura ca nu ar fi reactionat prea frumos.Imi iau inima in dinti, ma ridic de pe scaun, luandu-l pe Tom din intrare si ducandu-l in sufragerie, poate ca era momentul sa afle.Ii spun Monicai ce aveam de gand, dupa ce el se asezase comod pe canapea, apoi mai uitandu-ma o data in urma pentru a primi aprobare, am pornit spre Tom.Cu pasi timizi, parca imi doream ca holul ala sa nu se mai termine, desii uneori mi se parea enervant de lung, acum parca nici macar nu l-am parcurs ca am si ajuns in sufragerie.Statea mai relaxat decat l-am lasat, si butona telecomanda, vizibil nervos totusi.
Anette: "Tom, uite, noi trebuie sa vorbim.E despre Monica, stiu ca ai auzit dar totusi simt nevoia sa o fac."
Tom: "Te ascult."Incuviinta el din cap, iar mai apoi inchizand televizorul, fixandu-si atentia asupra mea.Ma simteam sufocata de privirea lui, parca ma omora numai uitandu-se la mine.
Anette: "Tom, Monica te place.Te place putin mai mult.Si cred ca stii si tu asta.Dar, nu stiu cum sa iti zic, chiar daca tu nu simti la fel, nu as vrea sa i-o spui intr-un mod dur, incearca sa ii explici situatia cu blandete, asa cum sunt covinsa ca stii sa o faci.Iti dai seama cat o sa sufere, asa ca te rog, macar micsoreaza starea asta.Te implor, daca nu pentru ea, fa-o pentru tine."Pur si simplu nu mai stiam ce sa zic.Ma blocasem, il vedeam pierdut, total rupt de realitate, dar in acelasi timp ascultandu-ma cu interes, parca inghitind fiecare cuvant pe care il spuneam.
Tom:
|
|
te-ai oprit exact unde nu trebunie 