|
|
Multumim pentru commuri.Ne bucuram ca va place . : )
Annia:Stii m-am tot gandit ca poate au dreptate, Tom, stii, noi nu ne-am gandit cum se simte el, defapt nici nu ne-a pasat.Am sarit cu gura pe ei si Bill cine stie cum s-a simtit sau ce a simtit cand a vazut-o asa. Yvonne a stiu.Nici mie nu-mi vine sa cred ca am facut noi asta!Noi nu suntem asa.Inca si in aceste clipe,imi aud cuvintele acelea.Imi rasuna in minte. Nu-mi vine sa cred ca noi am fost alea.Imi parea rau ca i-am invinovatit.Daca nu era Tom.Cred ca baitul acele ra si el "mort ".Oricum ceva stiu si e sigur, si ii voi spune si surorii mele. Annia: Yvonne, maine mergem sa ne cerem scuze, adica sa ne cerem scuze pentru iesirea de ieri.Poate nu esti de acord, dar eu chiar vreau.Si asa nu pot sa dor bine... Yvonne: Nu, ai dreptate nimeni nu merita asa ceva, iti dai seama ?Cum ne-am fi simtit noi daca ne-ar spune asa ceva? Annia: Eu cred ca este vina noastra, trebuia sa avem grija de ea. Yvone: Nu, Ania, nu e vina nimanui!Sunt doar acei oameni fara inima, care au luat viata unei fiinte nevinovate.Ce ma macina cel mai tare este motivul pentru care au dus-o la baieti acasa, si de ce ea?Si iti jur ca nu ma las pana nu aflu.Oricum, cum crezi ca vom ajunge la baieti?Nu le stim adresa, nimic. Annia: Da, dar ei sigur vor venii si maine la Elisabeth.Mergem, si vorbim acolo cu ei, tot ce sper e sa ne asculte. Yvonne a, sa speram. Dupa aceasta am mers la culcare.Din nou, o alta noapte nedorminata, plina de ganduri si imagini, vinovatii si lacrimi.Stiu ca si soara mea simte la fel, pot simti, chiar acum cred ca plange, isi sterge lacrimile, nu vrea sa o tina tot asa, nici eu .Trebuie sa trecem peste asta, stiu ca daca te gandesti mai bine, teoretic si practit nu este posibil, insa stiu ca va trece, cu greu dar va trece. Asta e.Soarele a iesit de dupa nori aratandu-si caldura si maretia.Ma ridic lenesa din pat, si imi taresc picioarele parca, ca de plumb.M-am indreptat spre baie.Ma gandeam sa ma aranjez, nu m-am mai uitat in oglinda de foarte mult timp.Dar ceva ma opreste.M-am intors, m-iam luat ceva haine pe mine si am mers la sora mea.Am batut la usa.Nu a raspuns nimeni.Nu mai stau mult pe ganduri si intru.Ciudat usa era deschisa.Nici o data, de cand o stiu, nu a last usa deschisa, spunand ca dincolo de ea este lumea ei si spatiul ei.Am intrat cu pasi timizi.Am zarit-o .Era la ferestra, in vesnicul ei scaun, cu ochii larg deschisi, parca rememorand toate intamplarile de pana minteatunci, parca visand sau traind in lumea si in imaginatia ei.Era capturata undeva ina ei, itr-un colt numai de ea stiut.Nu mi-as fi iertat-o daca as fi ditras-o din nucleul gandirii ei.Ies usor din camera, inchizand usa cu teama.Ma duc in bucatarie si imi pun ceva de mancare, nu trece mult timp si pe hol se aud pasii nesiguri ai surorii mele. Yvonne: Hei, de ce nu ai zis nimic cand ai intrat in camera?Scuze dar nu eram atenta la ce se intampla in jurul meu, ma tot gandeam la ce o sa vorbim cu baietii azi.Isi ia cerealele si se aseaza langa mine.O vedeam, era obosita, imi dadusem seama ca nu a prea dormit.. Annia: Nu vroiam sa te deranjez, am vazut ca erai foarte aprofundata in ganduri.Oricum stii, a sunat Kev'.A zis ca vine azi pe la noi si mergem impreuna la cimitir.Imi era dor de fratiorul nostru. Yvonne: Ce bine. Imi raspunde destul de pierduta, imi dau seama ca ceva nu e in regula cu ea, de obicei cand auzea de Kevin se bucura enorm.
_______________________________________ Te uiti la tine?Jesus, ceri atentie.Pa!Adica, N-am nu vreau nu-mi pasa!iNtrebari?
|
|