|
|
Partea 1.
„Cunostinta-Relatii noi sau indiferenta?”
E o dimineata ploioasa, e timpul ca trupul lui Elizabeth sa plece dintre noi, sufletul intotdeauna va fi aici.Nu e multa lume, suntem doar noi, si inca doua persoane.Nu par a fi imbracate de inmormantare, dar e clar, unul dintre ei sufera.Plange, mangaind in continuu crucea ce sta la capatul mormantului.Pe ea e scrijelit usor numele unei persoane, iar dedesupt data nasterii, puteai observa ca este destul de tanara.Nimeni nu va stii vreodata, prin cate a trecut inainte sa ne paraseasca.Numai inima ei va suporta de acolo de sus toate greutatile.Cateva picaturi "contribuiau" la peisajul sumbru ce se alcatuise in cimitirul de la marginea orasului.Patru tineri, plangeau un suflet, un suflet ce a plecat atat de repede dintre noi.
Tom: "Bill, cred ca am vedenii, uite!" Un baiat inalt, blondut, cu o sapca neagra in cap, ii facu semn celui ce statea in genunchi langa mormanul de pamant, plangand puternic.
Bill: "Dar, nu pot sa cred.Cum, Elizabeth?"
Nu-mi venea sa cred ce vad.Iubita mea?Dar stai, cred ca am vedenii, vreau sa le ating, sa vad daca e adevarat, dar nu pot, ceva ma opreste.Ce ar zice despre mine daca ar vedea ca incerc sa ma apropii de ele?Ca sunt vreun psihopat.Dar trebuie.E doar o fantazma Bill, obisnuieste-te!Ea nu mai e, si niciodata nu se va intoarce, cat de greu e sa accepti asta.Imi aduc si acum aminte, cat de greu mi-a fost sa te vad intinsa pe jos, intr-o balta de sange, strigandu-mi numele, si intinzand mainile spre mine, ca si cum as fi fost ultima ta scapare.
"Elizabeth: "Bill..."Imi spui sfarsita, fara nici o putere in voce.Ma apropii spre tine speriat.Credeam ca am vedenii, dar te ating, si imi strangi mana, si imi dau seama cat de adevarat e.Iubita mea, te strigam dar nu imi raspundeai, ochii ii inchizi greoi, si cu o utlima suflare imi soptesti: "In buzunar..."Oprindu-te pentru a repsira adanc, apoi ultimele cuvinte, pe care le voi visa pana in ultima mea zi "Te iubesc." Acele cuvinte, care nu imi vor da pace toata viata.Cat te-am iubit, si cat inca te iubesc.Am sunat unde mi-ai cerut iubire, si mi-a raspuns o voce atat de cunoscuta, puteam sa jur ca esti chiar tu.Iar acum stand in fata mormantului tau, vad doua fiinte identice tie, si cred ca am din nou halucinatii."
Yvonne: "Crezi ca el e prietenul ei?Cel care ne-a sunat?"
Annia: "Tot ce e posibil, dar daca el e, atunci vreau sa aflu, haide sa il intrebam."Luandu-ne de mana, plecam amandoua spre locul unde se odihnea sora noastra.
Yvonne: "Hei voi!"
|
|
