|
|
Ep 29
La spital, emotiile atinsera punctul culminant.
Galagia de acolo parea inexistenta. lacrimile prea multe. vorbele nu-si aveau rostul. Un sentiment ciudat plutea in atmosfera incarcata si umeda. Pana si afara ploua.
Running through the monsoon, beyond the world, to the end of the time, then the rain won't hurt...asa zicea melodia ce le-a adus atatea bucurii de-a lungul anilor.
Lor? de fapt nu. Le-a adus multe bucurii producatorilor. si avand in vedere ca banii sunt cam singura lor bucurie...cam asa stau lucrurile.
Tom era disperat. plangeam in continuu si nici nu mai stia ce sa zica. Nu putea intelege, nu putea realiza. Nu! Nu putea fi adevarat! Georg statea langa el, trist, incercand insa sa nu agraveze situatia. tacea. Tacea pentru ca stia ca, orice ar zice, l-ar rani pe Tom.
Lafee venise si ea si statea langa Gustav.
Cei patru producatori stateau deoparte, incercand sa ramana calmi, ca deobicei.
imediat ce medicul le-a dat voie sa intre, unul cate unul, bineinteles, tom s-a repezit spre usa, cu ochii plini de lacrimi.
S-a apropiat de el. era asa frumos. Slab, palid, nemachiat, insa asa de frumos.
tom l-a imbratisat si l-a mangaiat pe frunte.
"e numai vina mea! Eu nu trebuia sa te las sa plecu. nu asa cum erai. de ce am foat asa de prost? totul e din vina mea. iar tu...tu nu meriti asta. Tu trebuie sa traiesti! Si, promit ca de acum inainte voi fi mereu langa tine. Fie ca vrei, fie ca nu. nu te voi mai lasa singur niciodata. voi fi mereu acolo, mereu! Numai pentru tine. promit! nu o sa temai las singur. dar te rog, trebuie sa traiesti!!!"
Tom statu acolo toata ziua. plangea , insa simtea ca Bill stie ca el e acolo, langa el. Bill ii simtea prezenta.
seara, la ora 10, Peter hoffman intra si el, batand la usa timid.
-hey...nu vrei sa iei o pauza...raman eu, sugera el.
-nu multumesc . ma simt foarte bine aici. si el se simte mult mai bine cu mine, zise el destul de dur.
-tom!
-termina! imi controlezi cariera, insa nu si viata. e fratele meu si nu mai vreau sa stea nimeni cu el! destul l-am lasat cu altii! tipa tom.
-5 minute!
-nu! Daca ai ceva de zis, o s-o faci cu mine de fata! spuse el.
-nu o sa-mi zica mie cineva de 19 ani ce sa fac! 5 minute! ce crezi ca-i fac?
-dar ce ai facut pana acum? Stii de cate ori a plans ca era obosit si ca nu mai putea? Te-ai intrebat in tot acest timp ce simte? Daca atunci nu ti-a pasat, acum cu atat mai putin. Ce te intereseaza daca moare? Ba da, bineinteles ca te intereseaza, ca doar atunci TH nu va mai exista! si se duc si banii!
-tom...cum crezi ca ma gandesc la bani acum. ma gandesc numai la el, riposta Peter.
-Ba nu! toti va purtati urat cu el! nu ma incredere sa-l las cu nimeni! clar?
peter iesi aprope speriat, in timp ce tom plangea.
-cum a reactionat? il intreba Georg.
-Nu va recomand sa mergeti...e afectat rau de tot, raspunse peter.
-si tu ce ai vrea? Pe fratele lui geaman tocmai l-a calcat masina!! tipa Gusty.
-ok, gata, terminati, zise Patrick incercand sa mai calmeze spiritele,
Afara era o vreme oribila.
Ploua de cateva ore. si parca inca mai rasunau, printre picaturile de ploaie, acordurile primei piese tokio hotel.
_______________________________________
Come on lets show, them your love
Rip out the wings of a butterfly
For your soul, my love
Rip out the wings of a butterfly
For your soul
|
|
scz aberez rau de tot in dimineata asta