|
|
ok, pun nextul
dar la partea asta vreau destule comenturi
Ep 34
cum era melodia aceea? "Wir bleiben immer, schreiben uns in die Ewigkeit.
Ich weiss das immer, irgendwo was bleibt.
Wir fühlen, wir sind fürs Ende nicht bereit.
Wir sterben niemals aus, Ihr tragt uns bis in alle Zeit."
versurile spun totul. Insa realitatea este cu totul alta.
era o noapte rece. Ploua din nou, iar linistea se asternuse. In micuta camera, tom adormise si el, cu capul pe pieptul lui Bill, cu urmele lacrimilor uscate, cu figura trista. dormea alaturi de fratele sau, insa gandurile nu-i dadeau pace nici atunci. Era ca si cand vrei cu tot dinadinsul sa uiti ceva, sa-ti scoti din cap o ideea si incepi totusi sa te gandesti din ce in ce mai mult la ea. Medicii nu-l ajutau deloc. Nu-i spuneau nimic concret. Durerea era mare. Vroia ca Bill sa-si revina. trebuia sa-si revina.
Insa, pe holul spitalului mai exista un om caruia gandurile nu-i dadeau pace. El nu dormea. nu plangea,nu vorbea. Statea si privea in gol, se ridica, se plimba de colo-colo, cat de incet putea pentru nu a-i trezi pe ceilalti, se aseza la loc si o lua de la capat. er a Peter. Pentru el, orele deveneau mult prea lungi, dimineata era departe, iar somnul era oricum scos din calcul. Vinovatie. constiinta il apasa.
Durere. Ii venea sa tipe, sa urle, insa ii era mila de ceilalti, care oricum erau foarte obositi si adormisera cu greu.
Tacea. Tacea si asculta cum picaturile de ploaie se loveau de geam. e prea mult pentru cineva sa suporte asa ceva.
Se ridica si intra incet in camera cu Bill si tom.
Imaginea il impresiona incredibil. Erau acolo, impreuna, la bine si la rau, mereu unul langa altul, suferind unul pentru altul, un singur suflet. era asa inocenti, asa draguti, parca si uita-i situatia in care se aflau. Insa pe fata lui tom se vedea tristetea. Iar Bill era foarte palid. Dar, la prima vedere, pareau fericiti.
-voi nu meritati asta, ofta Peter, in timp ce cateva lacrimi ii curgeau.
A mai stat cateva secunde, privindu-i, dar durerea crestea, odata cu numarul lacrimilor, o data cu vederea imaginii celor doi copii, pentru ca, in ochii lui Peter ei mereu vor ramane niste copii care canta Schrei.
Iesi la fel de incet precum intra, inchise usa, dupa care se sprijini de ea, se aseza pe jos si, imediat, ii reveni in minte o imagine cu Bill razand, imagine de la EMA.
-NU E CORECT! zise el.
*******
In hotelul lor, baietii de la CB erau si ei socati, dupa ce Strify le povesti totul.
-Nu pot sa cred...el a...
-da, Yu, el.
-si cum se simte?
-nu fiti ipocriti! oricum nu v a pasa, raspunse Strify
-nu-i adevarat, tipa Kiro. nu ne cunosti deloc!
-ok, lasati-ma, am avut o zi grea, zise solistul urcandu-se in pat, intorcandu-se cu fata spre perete si incepand sa planga, desi incerca sa mascheze asta.
_______________________________________
Come on lets show, them your love
Rip out the wings of a butterfly
For your soul, my love
Rip out the wings of a butterfly
For your soul
|
|
