|
|
Episodul 15
Semne bune
Tom si Serena au mers pe strada principala a Muchenului mai bine de jumatate de ora. Defapt nu stiau prea bine ce cautau, dar cautau ceva, Tom s-a dovedit a fi un bun sofer cu mici exceptii, dar in momentul de fata conducea foarte incet in asa fel incat cei doi se uitau pe geam in cautare de… nici ei nu stiau ce, dar nu vor renunta!
La cativa merti se putea oberva o cotitura care lasa doar intuneric, Serena treasri, a vrut sa-i sugereze lui Tom sa o ia pe acolo, insa inainte de-a scoate un cuvant Tom vira deja pe acea strada intunecoasa, stramta. Serena zambi, din nou un semn bun, insa nu se gandi asa departe, macar de-ar gasi o pista care sa-i ajute. A mijit ochii si s-a uitat mai atenta la strada. Cladirile depanate ii dadeau o atomsfera infricosatoare, felinare inalte intr-o parte si alta a stradutei neasfaltata cum trebuie, incercau sa lumineze cat de cat, insa mare majoritate erau stinse, sau nu indejuns de puternice, astfel trasaturile nu se putea deslusi cum trebuie.
Tom se vazu nevoit sa puna farurile la faza lunga, insa nu a ajutat prea mult, conducea realtiv incet, in asa fel incat incercau sa vada ceva.
Sub un felinar stins se putea observa o cladire nu foarte inalta, insa destul de lunga si inca realtiv intacta, judecand dupa delatii parea a fi fost un depozit care insa nu mai functiona. Serena tresari vrand din nou sa-i sugereze lui Tom sa opeasca, insa acesta frana inainte ca ea sa scoate un sunet. Masina se opri chiar in fata cladirii. Cei doi s-au uitat unul la altul speriati.
„Si tu crezi ca…” intreba cu subinteles Serena sperand ca Tom sa inteleaga ceea ce vrea sa spuna.
„Da” spuse Tom inainte ca ea sa termine.
„OK, haide… de pierdut nu pierdem nimic”
„Da! Bineinteles” zambi Tom „eu merg si tu ma astepti aici!”
„Hai Tom lasa-te! Daca patim ceva, patim amandoi si punct!”
„Ne, ne, ne! Nu vi cu mine” ii ordona Tom
„Nu fa pe protectorul” i-o taia Serena iesind din maisna. Tom o urma.
„Serena, te rog!” ii spuse Tom „nu o sa pot sta linistit cu tine acolo!”
„Oh haide Tom, pana acum am fi fost inauntru” spuse Serena dandu-si ochii peste cap si inaintand spre o posibila intrare.
„Esti imposibil de inacaptanata” spuse Tom din umrma ei.
„Te-am auzit”
Cei doi au inceput sa rada, iar Tom o prinse din urma luand-o inainte si prinzandu-i mana intr-un mod protector. El o ajuta sa treaca de balariile ce imprejmuiau cladirea, Tom intra pe o usa metalica deschisa, care se impingea destul de greu, iar Serena il urma. Inauntru soc! Era un pat, covor pe jos, un mic aragaz, conditii, mai putin umane, de-a trai. Amandoi erau speriati si Serena tremura, s-au gandit amandoi c-ar fi bine sa cheme politia, insa se simteau atat de aproape…
Serenei ii atrase atentia o hartiuta aruncata in colt pe covor, iesi din stransoarea mainii lui Tom, facandu-l pe acesta sa tresara,
„Serena!” excalama el in soapta
„Tom uite!” spuse fata ingrozita ridicand incet hartiuta
Recompensa 30 000 euro.
Era acolo! Serena puse hartiuta in buzunarul sacoului de la uniforma si cei doi au inaintat in incapere cand au vazut o usa situata langa colt. Tom puse mana pe cleanta cand auzi zgomote ciudate, cat de atent ar fi ascultat nu-si putea da seama ce era, putea fi omul care locuia acolo sau putea fi Blair. Tom apsa clenta si Serena-i prinsa mana, si ea a auzit zgomotele. Puteau sa moara sau s-o gaseasca pe Blair.
Îmi cer scuze, sincer îmi pare rău! M-am uitat la un film şi am uitat complet, scuze! Aaa, da! Mulţumesc din nou pentru comentarii! Habar nu aveţi cît apreciez.
|
|
suunt racita si iau antibiotic..si am luat o gura..ok.. o gura cam mare de lichior de cafea :-" .. 
ai pos un next asa mic
