|
|
FIC REDESCHIS!
Sper sa aiba acelasi succes dintotdeauna.Uitati si nextul vostru.>.<
Ok, ce e scris cu gri, este privit dintr-o parte neutra a personajelor, o gandeste cineva care nu face parte din fic.
Episodul 5.
Ma apropii de marginea blocului, privind cerul, apoi pamantul, parea o distanta infinita, dar oare cineva o va putea invinge?Isi va da seama cineva unde se termina cerul?Isi va da seama cineva unde este capatul pamantului?Tom striga la mine sa ma indepartez de margine.Ma dau un pas in spate, dar totul devine din nou negru.Tot ce mai pot auzii a fost strigatul disperat al lui Anette, ce imi pomenea numele.Tot ce puteai vedea atunci, erau luminile ce jucau orbitor in fata noastra, sunetele asurzitoare ale sirenelor si o multime de persoane, adunate in jurul unui singur suflet, un singur trup, un singur om.Este urcat in una din zecile de masini ce venisera acolo, iar o fata cu parul ondulat si maro precum coaja de copac uscata, intra dupa el plangand.Masinile pleacau grabite, la fel cum venisera.Era dureros sa vezi un tanar ce zacea inconstient in mijlocul trotuarului, si alti trei plangand in urma lui.Tocmai in seara asta, ce trebuia sa aduca numai bucurii, si un an mai bun.Se pare ca nu intotdeauna se intampla asa cum planuim.Pe holurile de la spitalul din centrul orasului, era o aglomeratie de nedescris.Totul era alb.Enervant de alb.Imbracamintea, peretii, scaunele, tejghelele, bufeturile, lifturile.Totul.Simteai ca inebunesti cand intrii acolo.Intr-o sala ascunsa, patru doctorii se straduiau sa-l readuca in simturi pe cel ce zacea cu cateva minute in urma pe asfaltul sfidator si rece.Pe de alta arte, 3 tineri se consolau reciproc, dar ce rost aveau cuvintele de bine?Nimic nu ar fi putut ajuta la asta.Sau poate… .Fata aceea cu parul castaniu strabatea coridorul in lung si in lat, cu pirivirea in pamant si bratele incrucisate.Cine nu si-ar fi dorit sa ii strapunga mintea si sa afle cum se simte, ce gandeste, cum sa o ajuti, dar ea prefera sa se ajute singura, departe de ceilalti, de cei ce ar putea sa ii fie alaturi.
Tom: “Anette daca ai nevoie de ceva, spune-ne, nu-mi place sa te vad aici asa, inca putin si o sa avem vesti.” I se adreseaza un tip blondin, destul de inalt, ce parea ingrijorat de starea fetei.Ea il priveste cu compasiune, nu era in stare sa mai spuna nici macar un cuvant.
Anette: “Nu, Tom.Multumesc.De fapt am nevoie de ceva, dami-l pe Bill inapoi!”Baiatul isi lasa privirea in jos, stia ca e ceva imposibil, se intoarce pe scaunul lui, soptindu-i ceva fetei de lnag el.Anette isi da ochii peste cap, era sigura ca subiectul pe care il avea acel “soptit” era starea ei.Dar cui ii mai pasa cand iub..Bill se afla in situatia aia.
|
|
( cand s-a intamplat de rev de craciun cand?
nu e buna de soacra 
