|
|
Scuze de intarziere.Uitati nextul.
Episodul 2.
Bill: "Anette...eu, sa stii ca inca..."Nu puteam!Acum ca ea era sora mea, imi era greu sa-i spun asa ceva.O iubeam, si nu ca pe o sora, firar!Ma privea nedumerita, iar mintea mea era acoperita de un val negru, pentru ca era ea acolo, atunci cand o vedeam, totul se oprea.Cat de absurd suna, dar asa simteam.Imi las capul in jos, in speranta ca ii pot evita privirea, si imi va venii in minte ceva.Dar nu!Tot pe ea o vedeam, ma privea cu zambetul ei inocent, nestiutor, naiv."Eu inca sunt de parere, ca ne putem intelege bine ca frati."Zambetul ii dispare, si isi lasa privirea in pamant, apoi se uita din nou la mine, si cu glasul sfarsit imi raspunde.
Anette: "Da.Si eu.Acum...mai bine plec, pa."Isi ia haina si pleaca.Priveam in urma ei, parfumul acela dulce, din nou inundase toata casa, si pe mine o data cu ea.Ma asez pe fotliul unde ea statuse cu o seara in urma.Imi strang genunchii la piept, si imi pun capul pe ei.Priveam holul, ce acum era enervant de gol.Uneori, mi-as da si ani intregi din viata, pentru o singura clipa petrecuta cu ea.Tom vine inapoi cu Monica, auzind usa inchisa de la intrare.Se aseaza in fata mea, privindu-ma cu mila.Nu!Nu aveam nevoie de mila nimanui, tot ce vroiam era ea si nimic mai mult!Ce nu inteleg?
Tom: "Ce ati vorbit?"
Bill: "Lucruri normale, i-am spus ca eu cred ca putem sa ne intelegem si ca frate si sora, m-a aprobat, si apoi a plecat.Atat."Ii raspund sec, ceea ce il enerveaza, dar se calmeaza repede, si-a dat seama ca ultimul lucru de care aveam nevoie, ar fi sa ma cert cu el.Ma ridic greoi de pe fotoliu si ma inchid in camera mea, ma pun pe jos, cu o cutie in mana, o deschid si iese la iveala albumul copilariei mele.Cand mergeam cu Tom sa o plimbam pe Peggy.Peggy, prima mea catelusa, cat de dor imi e de ea.Ma uitam la prima poza facuta cu aparatul primit de la tata.Lacrimile imi incetoseaza usor privirea clara de candva, dar nu-mi pasa, fotografia era si asa destul de veche, era deja ingalbenita din pricina timpului pe care l-a petrecut in acea cutie, ce am jurat sa o deschid numai cand am simtit ca am pierdut tot, am crezut ca asta este un moment potrivit.Doua zile am stat inchis in camera mea, fara a manca ceva, singurul lucru care intra in mine era apa.Tom era deja ingrijorat, dar nu ar fi fost prima oara cand patesc asta.Caietul meu, ce imi era cel mai bun prieten, era acum plin cu versuri, ce nu aveam sa le public vreodata, pentru ca nu vroiam ca fanii mei sa afle peste tot ce am trecut.Ar suferii si ei, si nu vreau asa ceva.Imi era dor de un concert, de senzatia pe care o ai cand atata lume iti striga numele, atunci te simti iubit intr-adevar, cand fanele plang la sfarsitul concertului, as fi in stare sa fiu acolo inca o noapte, si inca una, numai pentru ele.Mi-as fi dorit insa, sa ajung in toate tarile, uneori ma gandesc de ce David ne trimite de 5 ori intr-o tara, si niciodata in alta.Cineva bate la usa, si era Tom.Ma duc sa deschid, ma privea ciudat, ma ia de mana si ma duce mai mult fortat pana in sufragerie.Acolo era David, Monica, Tom si Anette.David ne spune sa ne asezam fiecare pe unde vrea, ma pun pe jos, deja eram obisnuit cu asta.
David: "Ei bine, Tom, Monica, stiu ca nu o sa va placa ce am sa va zic, dar trebuie sa facem asta, este spre binele copiilor mei.Bill, Tom, Anette, imediat dupa concertul din Sofia, ne vom muta in Berlin."Simt cu pamantul imi fugea de sub picioare, cum as fi putut sa las totul in urma mea?Casa asta in care s-au intamplat atatea, dar nu la mine era problema, ci la fratele meu.Monica ar fi trebuit sa ramana aici, si imi dadeam seama ca e distrus de-a dreptul.Statea impietrit privind spre podea, la un moment dat se ridica in picioare, indreptandu-se spre David.
Tom: "Tu glumesti nu?Vrei sa ma despart de Monica?Vrei sa ma indepartezi de ea?Care este scopul acestei mutari?Nu te inteleg!Crezi ca e cineva care vrea?Te-ai gandit vreun pic la noi?Sau numai la ideea ta stupida de a forma familia perfecta?Nu e spre binele nimanui!In casa asta s-au intamplat multe!Si nu am de gand sa plec de aici!Nici gand, iar daca plec, Monica vine cu mine!"Tom pur si simplu tipa, urla.Era cred pentru a treia oara in viata cand il vedeam plangand.Monica se ridica si ea, ducandu-se spre Tom, imbratisandu-l de la spate, el se intoarce spre ea, lunad-o la randul lui in brate si repetandu-i in continuu "nimic nu ne va despartii, voi fi aici pentru tine".
|
|
acum cand am crezut k o sa fie ceva intre ei 
