|
|
Episodul 6. Dimineata nu intarzia sa-si faca aparitia nici peste nelinistitul orasel unde locuiau cei trei.Bill deschise cu greu ochii, mormaind ceva, apoi ridicandu-se in picioare, tinandu-se de spate.Pozitia in care adormise nu era una tocmai placuta.Iesi din camera si pleca in sufragerie.Liniste.Se pare ca nici fratele lui nu era treaz.Se duce in bucatarie, cautand ceva prin miile de sertarase si dulapioare, ce impanzeau toata incaperea.Gaseste intr-un final, magicul pliculet de cafea, ce credea el ca il va trezi de-a binelea.Se aseza la masa, asteptand trezirea geamanului sau.Imediat ce aburii fierbinti ai aromei de cafea i-au invadat mirosul, parca un val ii fu luat de pe ochi.Azi trebuiau sa plece in Romania!Isi lua telefonul si il suna pe David pentru a vedea daca a aranjat ceva. Bill: „David.Hei!Sunt Bill.Te-am sunat in legatura cu concertul fulger din Romania.Ai rezolvat ceva?”Intreba baiatul, cu un entuziasm de nedescris.In mod normal nu ar mai fi vorbit cu David, dar daca era vorba de fratele lui facea orice. David: „Da.Azi la 9, diseara, aveti concert in nu stiu ce piata.O sa vi se spuna acolo.Va asteapta cu taxiul la aeroport.O sa va dati voi seama.”Bill ii inchise, nemaispunandu-i nimic, si pleca pentru a-si trezi fratele.Intra usor in camera, apoi se indrepta spre jealuzelele de o culoare foarte inchisa, ce nu permitea sa intre pic de lumina.Trage de ele cu putere, facandu-l pe Tom sa se sperie in ultimul hal.Atat de lumina ce a patruns atat de brusc, cat si de zgomotul provocat de „inelele”, ce sustineau jaluzelele. Tom: „Oooo!Stai!Omule ce ai?M-ai speriat de moarte?”Striga Tom speriat la maxim, si frustrat de salutul atat de neobisnuit al fratelui sau.”Puteai sa ma trezesti usor.Stii ca daca ma trezesc brusc, o sa-mi mearga rau toata ziua.Plus ca...Bill!Azi trebuie sa plecam in Romania!Bagajele!Sun-o pe Anette, si ea merge cu noi!”Bill incepu sa rada cu pofta, dar il lasa pe Tom in camera singur, pentru a-si pregati toate lucrurile de care credea el ca are nevoie.Pune mana pe telefon, dar nu are timp sa sune, caci cineva batu la usa.Deschide si nu fu prea surprins cand o vazu pe Anette, cu o gentuta in care probabil isi puse-se tot.Bill o privi mirata. Anette: „Ce?Doar pentru ca sunt fata nu inseamna ca trebuie sa imi iau tot dulapul cu mine.”Ii reprosa aceasta, apoi intra, fara a astepta aprobare din partea lui Bill.”Apropo, draguta tinuta.”Ironiza ea, aratand spre pijamalele si papucii ce-i purta brunetul. Bill: „Ehm, ma indoiesc ca tu arati mai bine dimineata.” Anette: „Conteaza?Si imbraca-te, trebuie sa plecam.” Bill: „Parca ai fi mama.”Dandu-si ochii peste cap se duce si se schimba.Peste mai putin de jumatate de ora, toti erau gata sa plece spre aeroport.Tom era cel mai entuziasmat, asteptand cu nerabdare decolarea avionului.Bill deja simtea cum ii urca stomacul in gat.Strangea manerele de la scaun, de parca ele ar fi fost singura lui scapare.Era amuzant sa vezi pe cineva care a calatorit de atatea ori cu avionul, sa fie speriat de o simpla decolare.Imediat ce ne-am stabilizat, s-a mai calmat cat de cat. Anette: „Nu stiam ca inca ti-e frica de avion.” Bill: „Nu mi-e frica.Doar ca...sunt ingrozit.Recunosc.Am o senzatie ciudata, ca si cum atunci s-ar intampla ceva urat.N-ai de unde sa intelegi.”Anette il privea confuza si amuzata in acelasi timp.Si ei ii era frica la decolare si la aterizare, dar firar sa fie de orgoliu, ca nu ne mai permite nimic in ziua de azi.Dupa aproape 4 ore de zbor, am aterizat pe pamant roman.Sincer imi placea tara, in ciuda insultelor ce erau aduse la adresa ei.Taxiurile ne asteptau la iesirea din aeroport.Am fost dusi la cel mai apropiat hotel unde ne-am si cazat.Peste cateva ore urma sa fie concertul.Era practic primul concert fulger pe care il aveau baietii, si fara cei doi colegi de trupa.Tot ce vroiau ei, era sa o gaseasca pe Flavia.Dupa ce acesta s-a terminat, evident, fiind un adevarat succes, Tom iesi alergand din backstage, spre cea ce i-a parut a fi chiar ea. Tom: „Flavia!”I se parea lui?Sau era chiar ea?
|
|