|
|
Epsidoul 7.
Fata se intoarse si il privii mai mult decat uimita.Nu-i venea sa creada ca-l vede din nou.Dupa noaptea aceea, inceta sa se mai gandeasca la o „relatie”, intre ei doi, stia, sau macar asa credea, ca fot doar o alta aventura a faimosului Tom.Incerca sa para indiferenta, crezand ca el a venit acolo numai ca sa o salute, probabil.Dar era...ciudat.Sa vina pana in Romania, intr-un concert fulger, si sa o strige in mijlocul stadionului.
Flavia: „Tom.Ce faci aici?”Era o intrebare absurda, adica venise cu concertul nu?
Tom: „Ehm...pai, stii, concertul.”Si se opri in mijlocul propozitiei, tragand aer in piept.Dar stai asa!Doar nu avea de gand sa-i spuna de ce a venit in mijlocul stadionului, inconjurati de atatea fane.Unde ii era mintea?O prinde pe fata de mana, fara a-i da vreo explicatie, si pleaca alergand spre parcarea subterana ce le era oferita de agentie.Se urca in masina lui Tom, pronind undeva spre necunoscut. „Unde stai?”Intreba acesta fara a spune si scopul curiozitatii lui.
Flavia: „La acelasi hotel ca data trecuta.Unchiul meu lucreaza acolo si am camera aceea la dispozitie oricand.”Tom nu astepta sa i se spuna de doua ori, si apasa pe acceleratie in directia hotelului.Oprii in fata cladirii, ajutand-o pe fata sa se dea jos din masina, nu inainte de a-si pune gluga si ochelarii pentru a nu fi recunoscut de cineva.Ajunsi in camera aceea unde s-au intamplat atatea, Flavia intra prima, aprinzand lumina, si de data aceasta, intra de buna voie, fara alte presiuni alte blondului asupra ei.Se tranti pe pat privindu-l insistent.Astepta motivele lui pentru sosirea atat de brusca in Romania.
Tom: „Ok.Banuiesc ca tot ce vrei sa stii e de ce am venit aici nu?”Flavia incuviinta din cap, iar Tom incerca sa ii spuna intr-un mod indirect, pentru a nu fi nevoit sa mai pronunte cuvintele alea, care te leaga de cineva mai mult sau mai putin.Nu vroia sa le spuna, iar mai apoi sa sufere din nou.
**
Bill: „Iar a disparut Tom.Intotdeauna pleaca fara sa anunte, eu nu il mai inteleg.I-am zis ca ne intalnim aici pentru a pleca la hotel impreuna.”Striga Bill enervat, vocea lui rasunand in tot backstage-ul.
Anette: „Sa ne reamintim anumite detalii.1.Suntem aici pentru ca Tom sa vorbeasca cu Flavia, nu sa doarma cu tine in camera.2.Relaxeaza-te.L-am vazut mai devreme in parcare, plecand cu masina impreuna cu ea.”Il informa Anette cu un zambet strengar pe buze.
Bill: „Aha.Da.Ma bucur ca m-a anuntat.”Continua el cu o voce de mironosita.
Anette: „Te rog!Termina cu dramatismele astea, baiatul vrea sa o cucereasca pe „fata de la hotel”, cum ii spuneti voi.Ii poti reprosa cumva ca o iubeste?Tie de cate ori, ti-a interzis cineva sa tii la altcineva?”Oo da.Ce intrebare inteligenta.Nu formase David toata povestea cu fratii numai pentru a ii indeparta pe cei doi unul de altul pentru ca pareau a se intelege mai bine decat prevedeau planurile profesionale ale lui?Ba da.
Bill: „Chiar trebuie sa-ti reamintesc?”Intreba el ironic.Anette isi afunda capul intre maini.Ura cand Bill avea dreptate, si o mai lua si peste picor pe deasupra.”Nu mai vreau!Gata, m-am saturat, plictisit si enervat sa tot continui cu povestea asta.Tu nu vezi ca ne comportam ca doi copii?Ne certam pana si pentru ca ploua afara.Deja devine exagerat!”Se plimba dintr-o parte in alta a camerei, tinandu-si mainile incrucisate, si privind-o din cand in cand pe Anette, pentru a-i observa expresia fetei.Era uimita probabil, dar in acelas timp era si fericita, caci in sfarsit Bill facuse pasul dupa care a tanjit atata timp.Acum tot ce avea de facut, era sa-l „ajute” intr-un fel sau altul.
P.S: In caz ca am greseli de ortografie, scuzati-ma, dar e scris pe graba.
|
|
