|
|
Ehe.: x
Mersii mult de comentarii.Nu pleaca in Germania in special din cauza tatalui ei, o sa aflati motivul pe parcurs.
C A P I T O L U L 1.
“Nu poate fi mai rau.”
Episoul 1.
Selene: „Nu mai incerca sa-mi arati ceva ce nu exista! M-am saturat sa fiu doar jucaria ta, cu care stai cand esti singur, si pe care o arunci cand vin cei mai mari, pentru a nu rade de tine!” In clasa unui liceu retras undeva la periferie, rasuna vocea unei tinere mult prea obosita de greutatile ce o incercau.
Georg: “Adica ce?Vrei sa spui ca ne despartim?”Intreba un baiat inaltut, cu parul drept si lung, de o culoare inconfundabila.Vocea lui avea un aer de sinceritate, dar nimeni nu-i cunostea adevarata fata.Selene zambi ironic, ducandu-si mana la frunte si dandu-si ochii peste cap.
Selene: “Vrei sa zici ca inca nu e evident? Normal ca asta vreau sa spun!” Baiatul isi lua ghiozdanul intr-un mod brutal din banca in care statea aruncat.Iese din clasa aceea atat de goala, trantind usa.Ecoul inca se putea auzii pe holurile liceului, si in constiinta fetei.Se aseza pe una din bancile ce impanzeau clasa, cufundandu-si capul intre maini.Privea pierduta pe fereastra.De cand ajunsese in liceul asta blestemat, simtea ca e in plus, ca locul ei nu e aici, dar continua sa creada cu o inocenta de nedescris, ca in final totul va fi bine.Desii in interiorul ei se ascundea un suflet mare, si un trecut nu foarte fericit, pe dinafara continua sa para o tipa dura, indiferenta.Era modul in care a reusit sa se integreze intr-un fel sau altul in grupurile din liceu.Trei ciocanituri o trezira la realitate.Din spatele usii se arata o alta fata, destul de inalta, tunsa scurtut si cu parul blond.Intra zambind in clasa, dar cand vazu expresia nu foarte fericita a Selenei, isi dadu imediat seama ca ceva nu este in regula.
Andreea: „Sa nu-mi spui ca e din nou vina acelui...“Se oprii brusc.Stia ca desii Georg o facuse sa sufere mult, ea inca tinea la el, si nu ii placea cand cineva il insulta.“Scuze.Iar v-ati certat?“Selene clatina incontrolabil din cap.
Selene: „Iti jur ca nu stiu cat o sa mai rezist! Stiam ca nu mi-e bine aici, dar nici chiar asa.Reusisem in sfarsit sa tin la cineva cu adevarat.E greu Andreea! E greu sa-mi dau seama ca tot ce facea, era sa ma induca in eroare cu jocurile lui de doi lei, si eu ca o proasta continuam sa cred in el!S-a intamplat o data, de doua ori, de trei ori..., si eu tot imi spuneam, „Calmeaza-te.Maine o s-o luati de la capat iar Georg o sa se schimbe!“.Ha?Unde e schimbarea aia pe care mi-a promis-o de doua luni incoace?“Se ridica in picioare trantind toate caietele ce zaceau pe banca din fata ei.Andreea o lua in brate in speranta de a o calma.Ii cuprinse fata cu mainile, dandu-i parul la o parte.
Andreea: „Nu merita sa plangi pentru el! Vreau sa zic, tu stii cati baieti ar vrea sa fie cu tine? Cati stau in pauze, sperand ca macar te vei uita la ei!”Selene isi trase nasul, zambind stins.Deea intotdeauna stia sa o calmeze, doar de aceea era cea mai buna prietena a ei.
^^
In curta liceului era o aglomeratie si o galagie greu de imaginat.Toti elevii erau adunati intr-o gramada interminabila, avand ca punct fix o persoana.Cu greu o puteai distinge.
Flavia: “Oh grozav! Astia sunt colegii mei? Asta e liceul meu? Minunat! De ce se uita toti la mine?Nu suport asta.Incetati! Ce m-a apucat?” Fata ce se strecura cu greu printre infinitele persoane ce se adunasera pentru a o intampina, reusii intr-un final sa intre in liceu.Nu intelegea de ce, sau pentru ce, dar se pare ca in acest loc, un elev transferat era precum un urs polar in mijlocul desertului.Cu un biletel in mana, si ghiozdanul in spate, incepu sa cerceteze clasele, spre a o gasii pe cea in care avea sa invete pentru restul semestrului.In sfarsit, minunea se intampla.Deschise usa, putin timida ce-i drept.Nu ca ar fi fost prima oara cand se mutase de la o scoala la alta in mijlocul semestrului, dar de fiecare data erau alte si alte emotii.
Anne: “Oh! Credeam ca nu mai ajungi!”
|
|
....deci place la mine ficul
...flavia ii foarte rea cu tom...
....