|
|
Episodul 4.
Georg: „Ahh te rog, pe cine am mai omorat acum?” Selene il privi speriata, desii era logic ca nu ar fi fost in stare sa omoare pe cineva, in momentul acela nu o mai mira nimic.Se smucii din stransoarea acestuia, privindu-l cu lacrimi in ochi.
Selene: „Nu pot sa cred cat te-ai schimbat.” Ii reprosa aceasta aproape soptit, inctorcandu-se cu spatele la el si plecand inapoi spre drumul ei obisnuit.Baiatul ramase nemiscat in acelasi loc unde avusese discutia cu Selene, fata la care credea ca tine.Incepu sa mearga pierdut, spre locul unde obisnuia sa-si petreaca majoritatea timpului cand se simtea singur, incapabil sa rezolve ceva in viata lui.Un parc.Parea banal, da, pentru unii, dar pentru el era special, cand a cunoscut-o pe Selene, a dus-o in parcul acela pentru a-i oferii niste clipe ce nu le va uita curand, a fost primul parc in care a atins un leagan in copilarie, primul in care inghitea fumul tigarilor ce erau consumate de cei mai mari ca el, primul in care a atins o chitara.Primul in care a trait cu adevarat.Pasii timid, cu mainile in buzunar, asezandu-se pe unul din leaganele ce impanzeau locul.Isi agata mainile cu toata forta de lanturile acelea dure, ce pareau ca ar sustine si greutatea unui elefant, apoi impingandu-se in picioare, zbura undeva in trecut, spre copilaria ce a trait-o atat de intens.Radea, imaginandu-si ca zboara, privea cerul ce parca era la picioarele lui, ce mica parea lumea de acolo de sus.Se oprii din toata aceasta nebunie, revenind la realitate.Isi lasa privirea in jos, studiind miile cristale de nisip, jucandu-se cu ele, trimitandu-le cand in fata, cand in spate, gasind in acestea un mod perfect de a se relaxa.
Selene: „Cand ai vrut sa vorbesti cu mine prima oara, tot nisipul te scapa, asa-i?” Il intreba fata, zambindu-i cald.Georg se uita la Selene, nevenindu-i sa creada ca ea venise acolo, poate dupa el, sau poate era o simpla coincidenta, dar era acolo! Se aseza pe leaganul liber de langa acesta, cu mainile intre genunchi. „Cateodata ma gandeam ca poate iubesti mai mult nisipul decat pe mine.” Continua de data aceasta mai serioasa, dar mentinand un umor subtil.Georg o privea nedumerit, chiar asa gandea?
Georg: „Nu-i adevarat.” Ii replica intr-un final, ridicand dintr-o spranceana. „Numai ca, mi-e frica.Stiu, stiu, e scuza aceea pe care o spun aproape toti baietii cand nu sunt pregatiti sa aibe o relatie, dar iti jur ca e adevarat.”Selene ii zambi, fortat, dar a facut-o.Ea il iubea pe Georg cu adevarat, numai ca el facuse atatea lucruri ce au ranit-o incat nu mai era capabila sa continuie relatia.O relatie in care simtea ca numai ea se implica, ca numai ea ofera, dar nu primeste nimic in schimb.Obosise sa se prefaca multumita, cand defapt nu era fericita deloc.
**
Trantita pe canapea si cu televizorul dat la maxim, ii fu aproape imposibil sa auda soneria ce devenea tot mai intensa cu fiecare apasare pe buton.Se ridica alene de pe canapea, pronind pe holul interminabil ce ducea spre usa.
Flavia: „Vin, vin!Liniste-te ca nu a luat foc nimic!” Striga nervoasa spre cel sau cea ce era dincolo de usa.O deschide si ramane incremenita. „Tu?Ce cauti aici?”
Tom: „Ehm, eram in apropiere si m-am gandit ca ar fi bine sa vorbim.” Se dadu inca sub soc din intrare, lasandu-l pe baiat se inainteze.Mergea nesigur pe hol, privind fotografiile ce dadeau un aer familiar locuintei.
Flavia: „Nu cred ca avem ce sa vorbim, dar fie, spune.”Il privii indiferenta desii era ceva total neobisnuit sa stea singura cu un baiat in casa, in ciuda varstei pe care o avea.”Oh vai!Unde-mi sunt manierele?Ia loc.” Continua aceasta, dandu-si ochii peste cap si moramaind ceva, numai pentru ea. „Voi, nemtii, pana sa va invita cineva sa stati jos, puteti sa fiti si pe moarte ca tot nu o faceti.”
Tom: „Nu ma intrebi daca vreau ceva de baut?” O intreba acesta ironic, ridicand dintr-o spranceana.
Flavia: „Te crezi in vreun film american prost regizat?Ia-ti singur daca vrei.”
Tom: „In fine, nu am venit aici sa ma cert cu tine.”Ii replica destul de deranjat de situatie. „Uite, modul in care m-am purtat cu tine, nu a fost unul tocmai frumos, stiu, dar asa fac mereu.Intelegi?” Flavia clatina din cap, in semn ca nu intelese-se o boaba din ce indruga blondinul acolo. „E simplu.Fac asta pentru a tine oamenii prefacuti la distanta.Avand in vedere banii pe care ii iau de pe urma muzicii, multi stau cu mine pentru asta, iar eu incerc sa ma feresc de ei.” Se ridica zambind de pe canapea, acum jocul putea incepe.
|
|
