|
|
Scuze, scuze, scuze de intarziere, dar zilele astea chiar nu am avut cum sa pun nextul. O sa incerc sa-l scriu mai des.Uitati continuarea.
Episodul 5.
Flavia il privea oarecum ciudat, intr-un fel il credea, adica avea motive sa se dea drept un om respingator pentru a evita cazurile cand ceilalti stau cu el numai pentru a se alege cu anumite lucruri materiale, dar pe de alta parte, avea mici indoieli, daca era doar teatru tot ceea ce spunea si facea, isi gresise meseria.
Flavia: „Sa inteleg ca asta e un mod de a spune „Scuze Flavia, am fost un fraier cand am vorbit asa cu tine, desii nu te cunosteam?” ?”. Intreba fata sarcastica, accentuand cuvantul „desii”.Tom se uita la ea zambind.Replica ironica spusa pe un ton oarecum amuzant, il facut sa se „inmoaie”.
Tom: „In afara cuvantului „fraier”, toata propozitia este total adeavarata” O aproba razand de-a dreptul.Nu-i venea sa creada ca de la antipatia ce i-o purta, ajunse-se sa rada impreuna cu ea.Oricum, ideea fixa cu care intrase in casa aceea pentru prima oara, ramase-se aceasi.Se aseza inapoi pe canapea, dand drumul la televizor.Muta canalele intr-un mod haotic, uitand pentru cateva momente, ca, totusi, era in casa altcuiva.Vazand-o pe Flavia privindu-l cu repros si batand hiponotizant din picior, aseza telecomanda deoparte, impreunandu-si mainile, si punandu-si-le pe picioare. „Scuze.” Murmura mai mult pentru el.Flavia incepu sa rada de blandetea si sinceritatea cu care isi ceruse Tom scuze.Poate era urat din partea ei, dar nu era o persoana care sa puna mult accent pe starea celorlalti.In incapere predomina linistea pentru cateva momente, dar mai apoi, o stire le atrase atentia amandurora. „Sa fie renumitul Tom Kaulitz indragostit?Multi dintre apropiatii lui asa sustin.Pozele pe care le veti vedea in continuare pot venii ca argumente foarte puternice in afirmarea acestui zvon.”Urma o mica pauza, in care era prezentat un material de scurta durata cu cateva poze, probabil in jur de trei, cu Tom, tinandu-se de mana cu o fata destul de inaltuta, satena si slabuta.Ei bine?Voi ce parere aveti?Chiar un membru al trupei a fost de acord sa ne dea cateva detalii.Il avem alaturi de noi pe..." .Tom stinse nervos televizorul, aruncand telecomanda unde vazu cu ochii.Nu-i venea sa creada ceea ce tocmai auzise.Fusesera cei din trupa in stare de asa ceva?Chiar atat de putin conta el pentru ei, incat puteau sa-i distruga imaginea in cateva secunde.
Tom: „Nu-mi vine sa cred!” Tipa la un moment dat iesindu-si din fire.Flavia ii puse o mana pe un umar, incercand sa-l calmeze.Se retrase mai nervos decat la inceput aruncand revistele ce stateau puse aiurea pe masuta din fata canapelei. „Ei stiu ca nu e nimic adevarat! Nu m-am intalnit cu aia decat de doua ori ! Si nu e prietena mea! Ah!” Flavia ridica din umeri, nu avea de unde sa stie de intalnirile amoroase pe care le avea el.Plus ca la cat de important spunea ca e, nu ar fi fost ceva ciudat sa fie adevarat.
**
Selene se ridica din leagan cu intentia de a parasii parcul.Insa vocea lui Georg o oprii.Desii in sinea ei isi dorea enorm sa ii spuna sa ramana, sau sa vina dupa ea sa o opreasca, se pare ca orgoliul fu prea mare, incercand sa nu-l bage in seama si sa mearga mai departe, ignorandu-l.Georg pleca dupa ea, ajungand-o intr-un final din urma.
Georg: „Stai!” Se intoarse spre el, cu ochii in lacrimi.Nu vroia sa planga, nu trebuia sa faca asta! Dar firar! Nu putea sa se opreasca numai pentru ca nu-si dorea, daca asta simtea, asta facea. „Uite, stiu ca pana acum nu m-am comportat exemplar dar pot face ca asta sa se schimbe!” Pentru cateva secunde speranta ii sclipii din nou in ochii de un maro aproape ireal.Insa, amintirile facura si de data asta ca totul sa decurga prost, in minte i se derulau imaginile cu ultima lor cearta.
*Georg: „Incearca sa intelegi odata! Nu pot fi tot timpul cu tine! Trupa imi ocupa majoritatea timpului!” Ii reprosa baiatul tipand, si dand din maini precum un nebun.Selene se apropie de el, vrand sa-l linisteasca.
Selene: „Nu-ti cer sa parasesti trupa, ci doar sa-ti faci ceva timp si pentru mine.” Spuse aceasta, pe un ton sincer si bland.
Georg: „Ba da! Chiar daca indirect, asta faci! Iar eu nu-ti pot indeplinii cererea, iar daca ar fii sa aleg intre trupa si tine, nu m-as gandi prea mult, sigur as alege trupa.” Primele lacrimi isi facura aparitia pe obrazul rozaliu al fetei.
Selene: „De ce?” Intreba cu un glas stins.
Georg: „Imi poti aduce tu faima si banii pe care mi-i aduce trupa?Eu nu prea cred!” Ii replica toata astea razand, de parca nu ar fi vorbit cu cea la care spunea el, ca tine.”*
Selene: „Nu.Ai avut destule sanse.” Spunand acestea se intoarce cu spatele, mergand usor spre drumul, ce cu fiecare pas o ducea mai departe de Georg.
|
|
