|
|
Ohoo, il doriti pe Bill!Luati-l.: ))
Mai sunt 2 episoade din al doilea capitol.
Epsidoul 9.
Anette: "Pleaca!Lasa-ma!Nu am nevoie de tine, nu am nevoie de nimeni!Pleaca, pleaca si tu asa cum a plecat si el!"Ma refeream la Bill, si el plecase, chiar daca nu ii cerusem lui asta.Plecase cu David, care bineinteles, era mai important ca mine.Oricum eram obisnuita sa fiu pusa pe al doilea loc, asa ca nu ma mai afecta.Nu dura mult linistea din partea cealalta a usii, caci o voce cunoscuta, se auzi.Era el!Deci nu plecase.
Bill: "El?Care el?Nick nu?De ce nu mi-ai zis nimic de el?Parca era vorba sa ai incredere deplina in mine, si eu in tine, ca o sa-mi spui tot fara alte mincinui, fara minciunile astea idioate care te-au distrus!Eram gata sa fac cea mai mare greseala, daca nu venea David.Era sa ma leg de cineva care nu are altceva in cap decat o dorinta cretina de razbunare!Credeam ca am ajuns sa te cunosc, chiar daca nu pe deplin, macar credeam ca stiu cate ceva despre tine, dar imi dau seama ca m-am inselat.Te consideram altfel.Nici nu stii cat regretam comportamentul pe care l-am avut fata de tine in trecut, nu stii cate nopti am stat, chinuindu-ma sa ma gandesc la o metoda prin care sa ma indrept, prin care sa ma apropii de tine.Dar vad ca ma straduiam pentru cineva care stie sa asculte, dar nu si sa inteleaga, acum imi dau seama ce fel de persoana esti.Te intereseaza numai persoana ta!Atat!Putin iti pasa de altii, sau de ce simt ei."Gata!Ce vroia?Sa ma distruga, mai rau decat eram deja?Ttotusi avea dreptate, si nu mi-era frica sa recunosc.De cand a inceput sa imi spuna tot ce nu ii place la mine, nu gresise cu nimic.Ma ridic de jos, si imi sterg si ultimele urme de lacrimi care imi mai injoseau obrajii.Deschid usa, si ma uit la el fara o expresie anume.Pe fata mea se putea citi totul si nimic, era o "salata" de sentimente.Planse-se si el.Mi se rupea sufletul sa-l vad asa.O ultima lacrima i se mai scurgea din ochiul puternic fardat.Ridic mana greoi si i-o sterg.Chiar ma durea sa il vad asa.Totusi ma chinuiam sa imi pastrez expresia ce nu o aveam pe fata.
Anette: "Mai ai ceva de zis?Sa stiu daca te chem inauntru sau nu."Ii spusesem cu o raceala in voce, ce nu o mai intalnisem niciodata pana acum la mine.Ma uimeam.Nu stiam ca exista si partea asta a mea.Dar se pare ca a reusti sa ma faca, sa ma redescopar.Totusi eram de un calm enervant.Chiar nu mai aveam nervi, nu mai aveam lacrimi, nu mai aveam nimic.Se uita la mine confuz.Totusi si eu ma simteam ciudat.Eu deschideam gura, iar sunetele ieseau, dar parca altcineva gandea pentru mine.Era un sentiment inexplicabil.
Bill: "Ar mai fi ceva, dar depinde de tine.Daca vrei sa afli iti voi spune, daca nu ma voi resemna si voi pleca, asa cum ai zis si tu.Voi intrerupe orice contact cu tine."
Anette: "E de bine?Sau imi va da din nou dureri de cap?Din nou insomnii, din nou stari de rau?"Eram egoista iarasi, stiu, dar chiar nu mai aveam nevoie de alte vesti soc.Se uita putin la mine, parca gandindu-se daca ce avea sa zica era bine, sau nu.Pana la urma trage aer in piept si incepe:
Bill: "Depinde cum vrei sa o iei.In fine, deci pentru tine nu cred ca e nici de bine nici de rau, cred ca ti-e indiferent.Deci, apucasem sa iti zic inainte sa apara David, ca..."
|
|
deci nue bine cand ne lasi in suspans teai invatat deja la faza asta cu suspansul
