|
|
Bun.Deci acum vine ultimul episodul, din al doilea capitol.O sa vedeti de ce am zis, ca ati fi preferat, mai bine ca nu ii zica. : ))
Episodul 10. Sa imi zica ce?Inima mi se facuse cat un purice, simteam fiori peste tot, iar pielea de gaina.Il priveam cu ochii ce-mi jucau inca in lacrimi. Bill: "Vroiam de fapt sa iti zic ca eu cred ca, imi place de Monica!"Ce?Ii place de Monica?El e prost?Nu stie ca Monica, tocmai a acceptat sa fie iubita lui Tom?Si de ce imi spune mie asta?Ce vrea sa le fac?Sa ii ordon Monicai sa se indragosteasca de el?Oh, dar nu asta era problema.Mie imi placea de el!La naiba cu asta!Imi placea, il iubeam, atitudinea aia indiferenta, personalitatea puternica, duritatea si blandetea cu care poate sa vorbeasca, talentul de a-l intelege pe cel de langa el.Iubeam tot la el.Dar el o iubea pe Monica.Da, perfect!Acum, lacrima ce mai devreme refuza sa imi paraseasca ochiul, se scurge fara vreo grija, in jos pe obraj, ajungand la barbie, oprindu-se pe piept. Anette: "Si?Ce legatura am eu cu asta?De ce imi spui mie?Nu pot face nimic sa te ajut, ea il iubeste pe Tom.Ce vrei?Sa ii spal creierul, si sa o fac sa te adore pe tine?Nu-mi cere asta, nu pot, nu vreau!"Vocea imi tremura, si nu mai suportam.Il las in mijlocul sufrageriei, alergand in camera mea si trandind usa.Cazusem intr-un plans isteric.Aruncam tot ce vedeam in camera."De ce?"Era singura intrebare care putea sa imi ocupe toata mintea in momentul ala.Ma trantesc in pat, si iau singurul lucru care nu ramase-se aruncat din toata incaperea.Puiutul meu de plus.Cel pe care mi l-a dat directoarea de la orfelinat cand am plecat.Cat o iubeam pe femeia aia.Cat am suferit cand a venit timpul sa plec.Il strang in brate, apoi ma afund cu capul in asternuturi, lasandu-ma purtata de somn.In momentul ala, el era singurul meu prieten.El si puiutul meu.M-am trezit, din nou, doar cand un firicel de lumina, intra printre draperiile trase de la camera.Ies pe hol, si ma duc in sufragerie.Ma durea capul ingrozitor de tare.In sufragerie era perfect normal.Nimic schimbat, la fel cum lasasem.Un singur lucru lipsea: Bill.Cred ca plecase.Ies din sufragerie, si intru in bucatarie.Pe masuta era un biletel mototolit, cu un pix langa el.Il iau, il desfac, si il citesc.Pe el scria un simplu "Iarta-ma.".Probabil, era Monica, isi cerea scuze ca n-a venit aseara.Totusi, atat de adanca sa fi dormit?Nu am auzit nici cand a venit, nici cand a plecat.Ma indrept spre baie, facand ce faceam de obicei, apoi ies din apartament, lasand acolo toate grijile, gandurile negative, si tot ce simtisem cu o seara in urma.La iesire, din nou, usa era inchisa.Ciudat.Monica nu o inchidea niciodata cand pleca.In fine.Ma indrept spre studio unde aveam sa ma intalnesc cu Monica, ce, bineinteles, era de gatul lui Tom.Adoram sa ii vad asa.Pareau doi copii fericiti. Anette: "In legatura cu biletul, nu-i nimic, inteleg."Se uita la mine cu o figura, mai confuza ca niciodata. Monica: "Ce bilet?" Anette: "Cel care mi l-ai lasat pe masa din bucatarie, l-am gasit de abea azi de dimineata, si ma bucur ca in sfarsit ai decis sa inchizi usa de la intrare cand pleci de acasa."Ii sopteste ceva lui Tom, apoi desprinzandu-se cu greu de el, se indreapta spre mine, laundu-ma de brat, si ducandu-ma pana pe hol. Monica: "Tu esti beata?Eu nu am venit deloc acasa, aseara.Am fost toata noaptea cu Tom.In schimb ceva e ciudat, nici Bill nu a dat pe acasa.Credeam ca e cu tine, m-am si mirat cand te-am vazut ca vii singura."Ha?Bill nu se duse-se acasa?Dar atunci unde?Era foarte tarziu, probabil ca la vreun hotel.Sper... .Sunt intrerupta din ganduri, de vocea groasa a sefului meu.Imi face semn, chemandu-ma la el in birou.Intru sfioasa.Angajatii intrau acolo, numai in cazuri speciale.Doar era biroul lui. Richard: "Anette, ma tem ca nu vei mai putea sa lucrezi pentru noi, pentru ca..."O perfect!Acum eram data afara?Ce putea fi mai rau in ziua aia?In momentul ala David deschide usa biroului si intra cu gura pana la urechi, si cu bratele deschise. David: "Anette...
|
|